Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Amfora vieții noastre (dedicată luminătorilor de suflete)

Amfora vieții noastre (dedicată luminătorilor de suflete)

La mulți ani binecuvântați, iubiți învățători, luminători de suflete!
Amfora vieții noastre
(dedicată luminătorilor de suflete)
În răvășita mare a vieții noastre scurte,
Găsim și dumnezeii bătăilor de val:
Sunt peștii împărțindu-și fărâmele din turte
Cu el, flămând nisipul, tot așteptând la mal.
Sunt amfora din care se-mpărtășește-o lume:
Și pruncul ce așteaptă în păsu-i, pe răzor,
Să îi așeze-n gânduri lumina prinsă-n spume
De zbuciumate unde, care nicicând nu mor.
În neuitații dascăli stau stele fără număr
Și soare ce n-apune în veșnicul lui drum;
Și, -n fiecare, -i scoarța destinului, un umăr
Pentru-nsetat copilul, atras de nou parfum.
În fiecare scoică, ce țărmu-l înstărește,
Stă ramură din cerul aici adânc pătruns;
Și, dacă n-ar fi mâna, să scoată (ca un clește)
Nepieritoarea perlă, ai fi de nepătruns.
Doar el, învățătorul, rămâne-a fi și stâncă,
Și-a bolții rapsodie, în harpe răsunând,
Și, -atunci când rana-ți plânge, balsamu-i te-unge încă;
În clipe de tăciune, îți sună sfatu-i blând.
Când mulți își strâng nectarul, fără-a-mpărți cu alții,
Doar el, îndrumătorul, se-oferă făr-regret
Și poartă, fără-oprire, în neștiute spații,
Un suflețel din puștiul în zborul lui discret.
Din inima-i blajină, din gându-i, se-ntrupează
Un rug ca și un sfeșnic în sânge de școlar;
În mugurii iubirii (rămasă pururi trează)
Stau anii din buchetul febril, în calendar.
Timid, sfătuitorul, ni-i testamentul vieții,
Un ideal ce ninge pe pleoape ani întregi;
Ni-i raza lin căzută pe văruiți pereții
Cocioabei oropsite de căutări pribegi.
Și-atât cât avem ziuă în nopți, avem și darul
Lăsat peste petale de nobil trandafir;
Din tâmpla lui sorbi-vom, c-o-ntreagă lume, harul,
Pân-hrubele din suflet ni s-or plini cu mir.
Facebooktwitterby feather