Frumoasa mea iubită,
O făptură desăvârșită,
Încă din plină tinerețe,
Obsedată era de zveltețe.
Femeile rubensiene o exasperau,
Deoarece defel corsete nu purtau,
Iar când mergeam la teatru, mai mereu era distrată,
De simbolurile din Macbeth nu se arăta entuziasmată,
Geniul shakespearian rece o lăsa,
De substratul spiritual puțin îi păsa,
Fiindcă un singur lucru o interesa:
De ce Eleonora Duse măcriș mânca.
Până și la grădina zoologică se gândea:
Cum oare de-i atât de slabă maimuța ?
Pesemne a renunțat la pâine
Și dă bananele la câine.
Dacă maimuța mănâncă supa și rasolul fără pâine,
De ce nu ar da chiar și bananele la câine ?
Mă întrebam la rândul meu,
Cuprins de o foame de leu.
Jur că mă las de pâine și legume, spunea
Și clipa cea romantică de râpă se ducea.
Iar când în iarbă despre stele îi vorbeam întruna,
Ea mă întreba: de ce se subțiază atât de mult luna ?
După ce obștescul sfârșit mi-am dat,
Iubita mea la cimitir m-a vizitat
Și cum bocea foarte tare,
I-am răspuns la chemare,
Scheletul meu i s-a arătat,
Într-un cearșaf alb înfășurat.
Dacă să mă înțelegi ai putea,
Sub pământ ai veni, draga mea,
Pe lumea cealaltă ne-am uni
Și bine împreună am putrezi.
Iubita mea îndată m-a întrebat:
Cum de în ăst hal te-ai emaciat ?
Moartea, i-am zis, ce altceva ?
Alelei ! Atunci te voi urma !
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..