Setea de Crăciun
Un stol de colinde, ca o ninsoare,
Se-agață de frunte și spun de Crăciun.
Mă-ncinge povestea nașterii sfinte,
Sarea-i dând dorul după ce e străbun.
Pe când liturghia clar se încheagă,
Sufletul tot mai prinde-un pic de mister…
Însă, apa străbună ține de sete
Și mai mult, nu mă lasă în drum, stingher,
Ci mă duce-n ceata ce umple satul
Bătucit de cântec și de-mbrățișări
Și revărs acum, în afară, cu drag,
Felii de iubire și calde urări.
La așa o sete de Crăciun, să fie și binecuvântarea Domnului!
La mulți ani!
by