Motto: eu nu scriu poezii. De fapt nici nu știu bine ce scriu eu. Aceastea de aici nici nu sunt poezii, ci doar un efort de spovedanie și-o nădejde de mântuire. Căci, dacă am făcut și eu vreun bine în viața mea (bine pentru mine, ce credeați?!), am iubit. Iar dacă îmi trebuie vreo consolare, mi-o dau singur: iubesc până voi muri, chiar și pe aceleași, deși pe unele dintre ele are cine le iubi. Ce scrie mai jos nu e poezie, v-am spus, e o reacție melancolică, îmbrăcată în comedie, la o cură prelungită, înveselitoare…!

Aș iubi o doctoriță

Peste raiuri podăriță,

Numai pentru sărutat,

Nicidecum de vindecat…!

Că dacă m-o vindeca

N-am să o mai pot vedea,

Nu mai pot justifica

Pentru ce mă duc la ea…!

Aș iubi o profesoară,

Topitor, nu într-o doară,

S-o ador ca un școlar,

Într-o școală singular.

Fără cărți, fără caiete

Și gazetă de perete…,

Fără cursuri silitoare,

Numai lecții iubitoare.

Aș iubi o ingineră,

De la lut în stratosferă,

Să privesc departe-n vis,

Din făgaș în paradis…!

Cu dor matematizat

Să-mi fac planuri de plecat

Unde este stat în stat,

Cu district de sărutat…!

Aș iubi la malul mării,

În splendoarea înserării

Pe nisipuri așternut,

Ștrengăriță de demult…!

Să o chem când năvodarii

Pescuiesc în largul mării,

Lilică să țintesc,

Glonț de-argint să nimeresc…!

Aș iubi învățătoare

S-o cuprind în strângătoare,

Din vârtejul brațelor

Până-n focul buzelor…!

De din crudă răzbunare,

De când era fată mare

Și mi-a dat o sărutare,

Dar n-a mai avut răbdare…!

Aș iubi artistă, mult,

Până timpul n-a trecut,

De-ndrăgit cu foc în sânge,

De iubit până ce plânge…!

O artistă stea, steluță,

Alintată de drăguță,

Numai zvâcnet la frăguțe,

Pe coapse cu alunițe…!

Pe sâni ploaie de pistrui

Ochi albaștri, flăcărui,

Glas de șoaptă la ureche

Și la tâmplă pezevenche.

Să-mi duc inima-ntr-un loc

Unde-nfloare busuioc,

Să iubesc răzbit și-o floare

Marină, alinătoare.

Să se-adauge la dor

Fiorul înfloritor,

Frumoasă lângă frumoasă,

Floare cu o florăreasă…!

Într-o splendoare marină

Iubire și o doctrină:

Dragoste și libertate,

Sărutări nelimitate…!

Preoteasă să iubesc,

Cu ea-n iad nu o pățesc,

Se roagă să ierte Sfântul

Că am practicat iubitul.

Să se-nvețe popa minte,

Toată ziua-nvățăminte,

Botezuri, îngropăciuni,

Babe, slujbe, rugăciuni…!

Impiegată să iubesc,

Cu trenul călătoresc,

Ori plătesc ori nu plătesc,

Merită, dacă trăiesc.

Trenul șuieră în gări,

Înspre cele patru zări,

Drum bun, să mai vin o dată

În gară cu impiegată…!

O dragă bucătăreasă,

Bună, de din ochi aleasă,

S-o iubesc nu pierd nimic,

Ba câștig, pe drept vă zic.

Dragostea e poezie,

Farfuria-i farfurie…!

Sărutări sunt sărutări,

Fără farfurie mori…!

Aș iubi o asistentă,

Mângâiere confidentă,

Mamă, soră, dragă-n flori,

Lună între luni și sori.

Cuprinsă de la mijloc

Să-i aprind pe buze foc,

Inimoasă cum e ea,

S-o iubesc, dacă o sta…!

Poate, totuși, cuiva

Nu-i spun ce ar merita.

Mai am multe iubioare

Chiar și pe la tribunale…!

Străinată iubirică,

Lilișoară, aurică,

Angelică, anișoară,

Cicilică și mioară…!

Dac-ar ști bărbații lor,

Eu m-aș pregăti să mor.

Dar le spun, se înțelege

Numai ele să dezlege.

Iar dacă o fi cumva,

Să mă prindă careva,

Eu mi-am pregătit scăpare:

Am dubluri la fiecare…!

Așa-i pun pe toți la punct,

Explicând cât pot de strict:

Una-i alta, alta-i una,

Nu e ceea cu pricina…!

Cu ce sunt eu vinovat

Dacă vreun soț le-a-ncurcat,

Nu doar soața lui, cumva…!

E ceea ce-a fost și-a mea…!

Un nume nu-i o dovadă,

Mai multe soții îl poartă,

Numai dacă nu le-ncurc

Nu intru în vreun bucluc….!

(Aurel V. Zgheran)

by

Referinţă Bibliografică

Toate dragile/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 decembrie 2023