MAMEI
În cânturi dulci de primăvară,
În seri de basm pe sub cerdac
Lumina veacului de astăzi
La tine-n prag s-a înălţat!
Îmi spune-n taină rândunica
Că-n anii ce-au trecut ca ieri
Tu ai muncit şi-ai dus cu cârca
Poveri de mamă şi de dor.
Ai plâns în nopţile-nstelate
Făcând risipă de nesomn
Şi-ai adunat îngândurată
Dureri ce sapă şanţ de dor.
Ai râs la lume şi-ai cântat
Când mulţi credeau în faptul serii
Că lacrimile te-au brăzdat
Şi te-au răpus în miezul verii.
Ce mare-i lumea şi ce mică
E mintea celor care-n cor
Trăiesc din zdrenţe rătăcite
Şi mor pe limba haitelor.
DOAR MAMA
Cu mâini crăpate doar de muncă
Şi cu privirea de opal
Ai legănat şi-ai dat la şcoală
Copii din trupul tău curat.
Ai şters cu colţul de năframă
Din plânsul tău şi alor tăi,
Dar ai păşit pe drum de ţară
În mersul demn, pe albe căi.
Ai dat povaţă înţeleaptă
Celor din neamul românesc,
Dar mai presus celor ce ţie
Ţi-au dat din rostul femeiesc.
Ai strâns la piept minunea vie
Strângând, de fapt, iubirea ta,
Şi-ai plâns cu ea, şi-ai râs o mie
De seri şi nopţi din viaţa ta.
Răsplată-ţi sunt şi azi, şi mâine,
Pentru toţi anii din trecut,
Când inima de mamă scumpă
Bătea, făcându-mi mie scut.
Îţi mulţumesc, măicuţă bună,
Pentru iubirea cea dintâi,
Pentru lumina-ndestulată
Ce-a curs, în timp, la căpătâi!



![]() |
Referinţă Bibliografică |