Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » ANGELA BURTEA – DOR DE LUMINĂ

ANGELA BURTEA – DOR DE LUMINĂ

Dor de Lumină

 

Ce-i viaţa fără tine, soare?

Fără Lumina cea dintâi,

Ce umple sufletele noastre

În sunet drag de ciocârlii.

 

Cu veri bogate-n ape limpezi

Şi creste-mpodobite-n nea,

Cu frunza toamnei arămie

Covor cu-aromă de cafea.

 

Ce-i viaţa fără tine, Doamne?

Fără Iubirea cea dintâi,

Ce-nalţă sufletele noastre

Cu mândra stea la căpătâi!

 

Cu primăvara-n braţe iară,

Şi zbor voios către înalt,

Cu lacrima iubirii noastre

Izvor de dor nestrămutat.

 

 

PRIMĂVARA

 

Mi-e dor de tine, primăvară,

Mi-e dor de plaiuri vechi şi dragi,

De loc scăldat în plină seară

De-alaiul frunzelor din fagi.

 

Acolo unde-şi ’nalţă-n soare

Pădurea crengile spre cer.

Acolo unde mă îmbată

Lumina-n care eu mai sper.

 

E locul meu şi-al mamei mele

Pe care n-am să-l uit nicicând,

Când mi-arăta cerul cu stele

Şi frunza-n codru fremătând.

 

Sunt locuri pline de-amintire,

De soare şi de ape-n vad,

Ce-adesea le treceam de mână

Prin ape tulburi să nu cad.

 

Mi-e dor de tine, primăvară,

Că-n tine este visul meu,

Al meu şi-al dragii mele mame

Altar al zilelor ce pier.

 

ANGELA BURTEA

21 martie 201

Facebooktwitterby feather
Etichete: