Închid ochii și mă las purtată de gând spre trecutul glorios, vrând să pătrundâ prin cotloanele timpului și să scormonească prin vremi de altădată, uitate, prăfuite, ascunse ochiului așteptând să răzbească prin pojghița timpului, cu scopul de-a scoate la iveală mistere, adevăruri, fapte, capodopere, monumente, să le cercetez îndeaproape și-apoi să le așez cu evlavie pe cât și cum pot, pe-o foaie de hârtie, așa cum îmi dictează ele ce vor să iasă la lumină, conducăndu-mi mâna și împărțind cu alți dornici căutători ca mine gândul, visul… de-aș putea, aș intra într-o mașina a timpului întorcându-mă spre-acele vremuri și ca simplu spectator să urmăresc cuminte evenimentul ales. Așa, mi-am ales să-mi conduc pașii iar în Grecia antică, marea mea pasiune încă din copilărie și visul meu cu ardoarea de parcă aș mai fi trăit în vreo altă viață, să-i admir monumentele istorice precum erau pe-atunci, mărețe, pline de culoare prinzând ca prin farmec formă ruinele sau parte a monumentelor ce s-au păstrat, mai mult sau mai puțin în vreme, pierzându-mă în forfota locuitorilor, pe tărâmurile și drumeagurile ei pribegind și simțind pulsul acelei epoci de aur. M-am oprit să văd mai îndeaproape Teatrul Antic – Herodion și sa vă scriu…

Construit în urmă cu 1.800 de ani, este renumit în toată lumea, dar multe detalii despre acesta rămân necunoscute. Este unul dintre cele mai renumite și importante teatre antice din Grecia și din întreaga lume. Este o bijuterie pentru Grecia și cu siguranță, chiar dacă nu ați vizitat-o, ați văzut zeci de fotografii să circule cu acesta pe internet sau veți vedea dacă vă va împinge curiozitatea. Motivul construcției desigur, pentru Odeonul lui Herodes Atticus, adică al celebruluil Herodeion, o capodopera arhitecturală construită pe versantul sud-vestic al Acropolei din Atena, firește că nu a fost larg cunoscut până acum. Este un teatru al perioadei romane care, după cum relatează exploringgreece.tv, are propria sa istorie deosebită și extrem de interesantă în timp.

Acest teatru antic este coroana activității culturale din Grecia în lunile de vară și rămâne unul dintre cele mai importante și recunoscute monumente ale antichității, caracterizat ca fiind cel mai perfect teatru din punct de vedere estetic și acustic. Pausanias, scriitorul de călătorii, grec din secolul al II-lea d.Hr., care a vizitat Atena în timpul domniei lui Mark Aurelius, a considerat Odeionul ca fiind cel mai bun din Grecia pentru armonia sa deosebită, socotindu-l „cea mai remarcabilă dintre toate celelalte clădiri de acest fel”. Nu întâmplător, potrivit ziarului canadian „Globe and Mail”, este considerat al doilea cel mai bun teatru din lume, primul fiind Minack TheatrePorthcurno – Anglia, urmat de Herodion, apoi Opera din Sydney, Scala din Milano, Carnegie Hall din New York, Teatrul Bolshoi din Moscova; deasemeni unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru a viziona spectacole de teatru, muzicale și de dans, renumit pentru impozanța și acuitatea perfectă, astfel încât spectatorul, chiar din ultimul șir să poată auzi și vedea perfect, caracterizat ca fiind cel mai bun exemplu de amfiteatru grecesc autentic, descris ca „locația perfectă în care muzica modernă întâlnește atmosfera antică”.

Este visul, idealul tuturor artiștilor, spune publicația „Globe and Mail” de-a se găsi pe scena lui măcar o dată în viață. Teatrul Antic Odeon de Herodes Atticus a fost de fapt al treilea teatru construit în Atena antică. Construcția sa a avut loc după Conservatorul Pericles pe care-l arsese Sillas în 85 î.Hr., dar și Conservatorul Agrippa din Antica Agora care a avut loc în secolul al XV-lea î.Hr. Irodionul a fost construit în jurul anului 161 d.Hr. (există îndoieli cu privire la data exactă, oricum în intervalul cuprins între 161 și 174 d.Hr.) prin ordinul și cheltuiala atenianului Tiberius Claudius Atticus Irod, filozof și descendent al unei vechi familii ateniene. Ceea ce nu se prea știe, este ca acest monument a fost o construcție făcută în cinstea soției sale, Aspasia Annia Rigillis, care a murit în 160 d.Hr dorind astfel să-i onoreze memoria, reușind să creeze un monument ca o bijuterie, atât a Atenei, cât și-a întregii Grecii, destinată evenimentelor muzicale, fapt pentru care a și fost numită Conservator.

Acum, să fac o mică prezentare despre Odeon din Herodes Atticus, în ceea ce privește arhitectura acestei faimoase construcții. Nu voi intra în foarte multe amănunte, doar că  găsim structura caracteristică în trei părți a așa-numitului teatru „grecesc” în aspectul său ideal: concav, orchestră, construcție scenică. Clădirea era mare și foarte luxoasă. Concavitatea sa de marmură, mai mare decât un semicerc, avea un diametru de 80 de metri. Orchestra semicirculară era acoperită cu marmură alb-negru. În spatele scenei exista o clădire impunătoare cu trei etaje, cu o lungime totală de 92 de metri și o înălțime de 35 m, construită cu zidărie sculptată, încadrată pe ambele părți de scări decorate cu mozaicuri, astăzi păstrându-se doar parte din fațadă, cu doua etaje și înâlțime de 28 m ! Fațada ei interioară era căptușită cu marmură multicoloră și decorată cu coloane și nișe care adăposteau statui ale membrilor casei imperiale și ale familiei lui Irod. Conform dovezilor arheologice, Irodionul a fost cel puțin parțial acoperit cu un acoperiș foarte mare din lemn de cedru și gresie ce s-a gasit, parte din el în urma săpăturilor arheologice. Spațiul destinat publicului avea o capacitate de aproximativ 5000 de spectatori. Armonia acestui teatru se datorează designului său unic, utilizării a trei centre pentru a desena rândurile curbate de scaune, precum și spațiului orchestrei care domină, fiind astfel construită încât să aibă o formă de semicerc și sunetul să se propage uniform oriunde s-ar găsi auditorul. Acustica sa este de asemenea admirabilă, la fel și proporțiile sale simetrice.

Din păcate, această bijuterie a Atenei a suferit multe avarii de-a lungul secolelor, așa cum s-a întâmplat și cu multe alte monumente istorice, nu numai ale ei, dar și-ale întregii Grecii în general, prin invazia diferitelor triburi barbare ! Cine au fost acei războinici care au scris cea mai sângeroasă pagină din istoria celui mai glorios oraș al Greciei antice și nu numai provocându-i mari catastrofe ? Au fost „Prădătorii arieni”, „strămoșii vikingilor”, „descendenții mirmidonilor” sau „copiii amazoanelor”? Au fost Herolii, triburi care probabil au venit din Scandinavia, au trecut prin Grecia și, ca mulți alți invadatori barbari, au distrus, jefuit și ars… Astfel, Teatrul antic a suferit o distrugere uriașă în 267 d.Hr. Temperaturile dezvoltate prin ardere au fost exrem de mari calcificând marmura și topind statuile. De atunci, ruinele sale au fost folosite ca o carieră pentru materiale de construcție, un loc de reședință protejat și o cetate. În 1667 a fost integrat în zidul care înconjura versantul sudic al Acropolei. De-a lungul timpului, parte din ruine au fost acoperite de straturi de pământ acoperindu-le treptat. Înainte de intervenția arheologilor, adâncimea terasamentului din scobitură depășea 12 metri zona servind drept câmp pentru cultivare.

Săpătura completă a dezvăluit o adâncitură cu câteva rânduri de scaune care au supraviețuit la fața locului ce era puternic calcificat de incendiul original. Lucrările de îndepărtare a solului și a resturilor din și în jurul Odeionului au început în 1848 și au continuat în 1857-1858, supravegheate de arheologul grec Kyriakos Pittakis care a descoperit că marmura clădirii a fost grav calcificată găsind un metru de cenușă de lemn și țiglă carbonizată demonstrând astfel că teatrul avusese un acoperiș din lemn și că a fost distrus de incendiu provocat de triburile barbare ale herolilor. Treptat au început reparațiile de-a lungul timpului, în 1922 treptele de marmură au fost refăcute în locurile unde au fost deteriorate, teatrul restaurându-se între anii 1950-1961. Scaunele au fost reconstruite cu renumita marmură de Pendeli, orchestra a fost pavată cu dale albastre și albe, cu plăci de marmură Ymittos, iar fragmentările de pe pereții și ușile Conservatorului reparate cu materiale care se disting de construcția antică.

În Herodeion, încă din 1867 încep primele spectacole (Antigona, Electra ale lui Sofocle), concertul lui Herbert von Karajan în 1939 și-alte manifestări culturale devinind baza Festivalului de la Atena. Scena a găzduit aproape toate numele de top – internaționale și interne – în domeniul muzicii, dansului, baletului și teatrului în anii postbelici susținându-se concerte și spectacole de dramă antică. În primele trei decenii de funcționare, instituția a oferit publicului atenian un canal neprețuit – deși sezonier – ( din mai până în octombrie) de comunicare cu dezvoltarea artistică a Occidentului și un pas de recunoaștere supremă a creatorilor greci.

A găzduit în 1957 pe Maria Callas, în același an Edith Hamilton a fost declarată cetățean de onoare al Atenei la vârsta de nouăzeci de ani, în mai 1962 Frank Sinatra a susținut două concerte, în 1973 concursului Miss Univers, Nana Mouskouri în 1984, Luciano Pavarotti în 1991 și în 2004, Mythodea lui Vangelis Papathanasiou a avut premiera în iulie 1993, în mai 1998 compoziția poetică „Axion Esti” a poetului Odysseas Elytis, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, pe muzică de Mikis Theodorakis și dirijată chiar de compozitor, în 2000 Elton John a susținut două concerte, în iunie 2008, Sylvie Guillem a interpretat Boléro în companie cu Tokyo Ballet, în septembrie 2010, tenorul Andrea Bocelli a susținut un concert, în anul 2012, Mario Frangoulis a interpretat rolul principal în Carmina Burana, de Carl Orff și bineînțeles enumerările continuă și vor continua…

Unicitatea acestui monument este surprinsă atunci când în fiecare vară mulți turiști care îl vizitează sunt impresionați de modul uimitor în care sunetul este transmis din fiecare parte a acestui măreț amfiteatru. Mulți nu ezită să stea în mijlocul orchestrei și să recite sau chiar să cânte. Acustica sa distinctivă se datorează multor factori, dar în principal designului perfect simetric și înclinației cavității, care sporesc reflexia sunetelor. În acest faimos monument, interpretarea, muzica, dansul, regia, scenografia și designul costumelor au căpătat o semnificație și un conținut special. Astăzi rămâne un monument arhitectural și cultural de neegalat al patrimoniului mondial și în fiecare an este o atracție pentru mii de vizitatori care se bucură de arhitectura sa, de acustica incomparabilă trezind pentru aceste locuri istorice un simțământ divin, o vibrație cutremurătoare ale acelor corzi sufletești, mistice aproape. Conștientizăm că, încă din antichitate, pe-aceleași trepte urcând, pe-aceleași locuri stând, ascultau ca și acum noi tragedie antică, piese de teatru din Sofocle, Eschilus, piese satirice-Aristofan, în tot așa seri de vară scăldate de lumina lunii pline, ce se prelingea la fel de suav pe marmură reflectându-se în sufletele auditorilor, cu aceleași calități terapeutice asclipiene de-altădată, magice, de înălțare a sufletului spre culmi divine…

Chiar la poalele muntelui sacru al Acropolei, Herodion este un loc unic pentru a vă bucura de un spectacol teatral sau de un concert, în același timp admirând măreția Parthenonului ce domină sub văratecul clar de lună, ascultând ce altceva mai divin oare decât Sonata Lunii a lui Beethoven?

–––––––––––––––

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU

Atena, Grecia – 22 februarie 2021

by

Referinţă Bibliografică

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU PAȘI PRIN ISTORIE – CĂLĂTOR PRIN TIMP – ODEONUL LUI HERODES ATTICUS HERODION/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 23 februarie 2021