Ce-i timpul? Creație divină,
Primită, deci poruncă fiind, să-l prețuim!
Noi nu-l vedem, dar calculăm a sa lumină
Și trecem toți prin el atâta cât trăim…
Se scurge timpu-ncet pe lângă noi
Și, din păcate, nu-l vedem și nu-l simțim,
Doar ne grăbim să dăm trecutul înapoi
Grăbiți să prindem clipa, să iubim…
Iubirile-s deșarte, sunt nimic,
Când încercăm să ne-nălțăm deasupra lor,
Nemulțumiți c-am prins cândva doar câte-un pic
De fericire și-am gustat amor…
Mereu, țintind mai sus, ne depărtăm
De cei ce ne-au iubit și-nvățături ne-au dat,
Suntem superiori, nici nu-i mai salutăm,
Deși, nu-i mult de-atunci, i-am adulat…
Călcăm ades pe sufletul cinstit,
Trufași, uitând de unde am plecat modești,
Cât de curați eram când ne-am îndrăgostit
Și ce firesc era să strălucești…
Se scurge timpu-ncet pe lângă noi,
Dar nu-nvățăm nimic, nu știm să-l prețuim,
Tânjim succesul efemer, dar suntem goi,
Căci am uitat deja să ne iubim…
Nu avem timp să facem rugăciuni
Și nici în jocuri cu copii să evadăm,
Să mergem la părinți să cerem iertăciuni,
Că toți avem păcate, dar uităm…
Tot trece timpul, nevăzut șuvoi,
În propria-i măsură dându-ne valori,
Dar nu-nțelegem că doar clipe suntem noi
Și-n toată viața suntem bieți actori!
by