V
Nici hoți de vieți ce-au pus otravă-n seruri,
Femei cu prunci ce sunt vânduți din fașă,
Ori ce-i ucid când sunt pe post de moașă,
Nu pot spera odihna cea din ceruri…
Precum nici tu, o Fiară-n iad slujbașă
Ce te-ai băgat hoțește printre cleruri
Și-ai tot spurcat cu-a tale vrăji eteruri,
Privind la om pieziș, mereu pizmașă.
Nu-s vorbe seci ca minți să vă îndoape,
Ci EA le-a zis, ”cereasca” de pe pleoape
Ce l-a oprit pe Ioan ca să-l măsoare
Și i-a transmis cu Sfânta Sa suflare,
Un înger dinspre Fiu, cea veste mare:
”EL va veni”, tot răul să-l îngroape…
VI
”El va veni” tot răul să-l îngroape,
Să afle toți ce în păcat trăit-au
Și cât de grav prin vorba lor greșit-au
În Sfânt Altar prin pilde reci, mioape.
Trimis-a vești și clerici auzit-au:
”Har vouă, pace”, de-mi veți fi aproape,
Curați la suflet și-n priviri sub pleoape!
”Sunt Cel dintâi” și oști deja pornit-au!
EL va sosi pe nori, văzut de lume,
De ”cei ce L-au împuns”, și mulți vor plânge
Când toate neamuri mari din țări s-or strânge.
Doar glas vorbea lui Ioan cu sfânt renume!
El L-a văzut pe Cel ce-n propriul sânge
Creat-a Crez și-a dat credinței nume…


