APRINDE LUMÂNAREA PE MASA DE CRĂCIUN

✍ Val Răzeşu

Aşteaptă doar o clipă, iubito, nu pleca,

mai am de scris refrenul la melodia ta,

în suflet se înşiră din lacrimi partitură

şi lacăte de aur pe pleoape şi pe gură.

Timpul ne-a înşelat, şi ne-am iubit în grabă,

măcar pe minutar să fim amanți de treabă,

să locuim o noapte-n ecoul unui cânt,

chiar dacă-n zori, adio e ultimul cuvânt.

Îngenuncheat în mine, privirea ți-o contemplu,

sub genele umbroase ascunzi un mare templu

în care depărtarea aripile-şi avântă.

În sobă arde focul şi, flăcările cântă.

Priveşte, la ferestre roiesc fulgii de nea,

strigându-ne din viscol, pe nume, draga mea,

uitarea să-şi aducă pe buze grănicerii,

să ascultăm în doi orchestrele tăcerii.

Aprinde lumânarea pe masa de Crăciun,

surâde şi asteaptă, eu scaunul îl pun,

că vine Mos Gerilă, atât de obosit,

cărând sacul cu lacrimi în care-am rătăcit.

Nu apleca privirea, priveşte-mă în față,

să vezi cum mă alungă din mine nori de gheață.

La rândul tău, pleca-vei, pe urmele ninsorii,

zburând ca un cocor cu aripi iluzorii.

Dar mai avem o noapte de jaf adevărat

spre-a ne-aminti cu grijă ce trebuie uitat.

Mai pune-un lemn în sobă, te rog, mi-e tare frig

că vine clipa-n care zadarnic te mai strig.

Hai, vino lângă mine, e ultimul păcat,

să ardem două torțe pe-altarul unui pat

şi să uităm, iubito, că dimineață-n zori

vom rătăci aiurea cu țipăt de cocori…

by

Referinţă Bibliografică

APRINDE LUMÂNAREA PE MASA DE CRĂCIUN de Val Răzeşu/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 23 decembrie 2020