SĂ MAI VĂD… SĂ MAI AUD…
#AnnaNoraRotaru – autor

Fă-mă Doamne, să mă-ntorc,
La anii aceia, de demult…
Dintr-al noianului tumult,
Să mai revăd, să mai ascult,
Pe lângă foc bunicile cum torc,

Sporovăind, de dragul vorbei…
Să mai aud cum câinii latră,
Gerul cum scrâşneşte-n piatră
Şi scormonind cărbunii-n vatră,
S-ascult poveşti, la gura sobei !

Să mai aud… colind străbun…
Pe urători strigând cu haz…
Să-i văd pierdută în extaz,
Chiar de-oi simţi un pic necaz,
Că nu-l văzui pe Moş Crăciun !

Chiar dacă anii-mi cad pe suflet,
Ca fulgii, în păr să mi se cearnă,
N-am s-ascult a biruinţei goarnă…
Pe Moş, am să-l aştept în iarnă,
Poate-am să-i prind tiptilul umblet…

Că vai, de sufletul meu, drăguţul…
Ca un copil vrea încă să viseze…
Prin fulgi de nea să mai danseze,
C-un Crai Nou să mai valseze,
Împodobind în fiecare an brăduţul !

_____________ NORA ___________
versuri din vol. __ ” La granița-ntre vise ” __

UN GÂND, UN VIS ?
#AnnaNoraRotaru – autor

Ninge… ninge vijelios în amorțită noapte…
Fulgii, ca roiuri de fluturi, din ceruri se desprind…
Se aștern pe gândurile reci, pe-nghețate șoapte,
Pe buzele-mi livide și pe visele-mi răscoapte,
La vremea înnoptării, când felinarele se-aprind,
Mă uit… priveliști să cuprind…

E-așa pustiu pe stradă, geme a singurătate…
Auzi doar crivățul cum șerpuiește-ntre copaci…
Țipenie de om nu-i, nici măcar vreo vietate,
Mormane de zăpadă se-adună, frământate,
Doar pașii-mi scârție, împleticindu-se buimaci,
Că, n-au nici țintă, nici cârmaci…

Doar eu mai sunt, de braț cu sufletu-mi pelerin,
Vagabond împrăștiind în jur, calzi, aburii suflării…
Încotro s-o iau, nu știu, se duc pașii clandestin,
Mi-i mintea amorțită, chiar și gândul mi-i străin,
Îmi fac drum printre nămeți, în neștirea căutării,
Pierdută-n mreaja cugetării…

Ninge… ninge necurmat prin nesfârșitele tăceri…
Prin orasu-ncremenit, ninsoarea-i nestăvilită…
Nu știu dacă-nainte merg, înapoi sau nicăieri,
Îmbrăcate-n promoroacă-s simțirile de azi și ieri,
Neștiind ce-a mai rămas, din viața-mi mototolită:
Un gând, un vis ? O patimă zdrelită…

__________________ NORA _______________
versuri din vol. __”Pe tărâmuri neumblate”__

MEREU COPIL…
#AnnaNoraRotaru – autor

Cerne iarna printre ramuri,
Fulgii dalbi se-aștern pe stradă,
Pe pervazuri și pe geamuri,
Ca pegași legați în hamuri,
Adunându-se-n grămadă,
Mari mormane de zăpadă…

Și-i frumos… ce feerie,
Cum o-așterne pe copaci,
Cu atâta măiestrie,
Precum dulce reverie,
Ca o ploaie de albi maci,
Mâna Magului dibaci…

Sub lumini de felinare,
Merg în roiuri trecători,
Fără griji și suspinare,
Cu brăduții în spinare…
Plini de vise-n sărbători,
Spun colindul urători…

Forfotă-i pe la vitrine,
Pe copii cătând să-i-mpaci…
Jucării vor, figurine
Și bomboane, mandarine,
Pâine caldă, cozonaci,
Pofte să le satisfaci…

Într-un colț, prinsă în mreajă,
Pe-a mea vreau copilărie…
Timpul îmi cam stă de strajă,
Tare-aș vrea ca printr-o vrajă,
Moș Crăciun, c-o jucărie,
Să-mi aduc-o bucurie,

C-am s-aprind o lumânare,
Noaptea-ntreag-am să-l aștept !
Nu vreau un cadou prea mare,
Ci-un dar mic… o alinare,
Să mai simt zvâcnire-n piept…
De-am greșit, am să mă-ndrept,
Că-s copil… doar mai-nțelept !

___________ NORA __________
versuri din vol. __”Pe tărâmuri neumblate”__

ÎN CASA PĂRINTEASCĂ
#AnnaNoraRotaru – autor

Arde focul în cămin și… mi-așa de cald și bine !
Flăcările dansează, lemnele scânteind trosnesc…
Gândurile-mi fug, spre anii de demult, spre tine
Casă părintească, cu cei dragi și drum pornesc,

Spre înapoi, cu ani în urmă și-aproape totodată,
În camera aceea, caldă, scăldată-n limbi de foc…
O văd pe bunicuța mea, pe mama și-al meu tată
Sporovăind și nu știu, e aievea sau al minții joc ?

Închid ochii, sub pleoape-i privesc cu-atâta drag…
Nu vreau să mă clintesc, mi-e teamă să respir,
Să nu mi se destrame viziunea, aparută-n prag
De noapte, de iarnă cu zăpezi, de viscol și delir…

Sunt iarăși mică…mânuțele la foc mi le-ncălzesc…
Înfrigurată, îmbujorată, de-atâta joacă prin ogradă !
Printre nămeți, de la copii venii să-mi dezmorțesc,
Picioarele ude și-nghețate-n mormane de zăpadă…

Defel nu pot să uit acele sfinte pentru mine nopți…
Și-acum fața bunicii văd, scormonind, suflând în jar…
Măicuța mea, cum aranja pe masă cozonacii copți,
Pe tata citindu-și ziarul, la lumina palidă de luminar…

E împodobit pomul de iarnă, plin de-artificii și sclipici…
Domnea până-n tavan, parcă din basm era desprins…
Cu steluțe, globuri, ghirlande, de mine făcute cu lipici,
Cu artificii și vată pe crenguțe, să-mi pară că e nins…

Urmăresc acum, cu ochii minții, trăirile-mi vaporoase,
Lăsând să mă alinte povestea vieții mele, depănată…
Sub blajina mână alor mei, genele-mi cad somnoroase,
Cu rugă să-mi rămâie viziunea, atât de vie, minunată…

Să pot să-i mai revăd de sărbători, măcar câteva clipe,
Ce-n mine le-oi purta, cu dragii mei, in suavă amintire…
Să nu mi se destrame visul, ca furat în zboruri de-aripe,
Lăsându-mi dorul colindând, printr-ale minții cimitire…

_________________ NORA _____________________
versuri din vol. __ ” Spre zarea celora ce nu cuvântă ” __

OM – BRAD FRUMOS…
#AnnaNoraRotaru – autor

Bradule, măi brad frumos,
Ce-arătos erai-n pădure…
Cu crengi dalbe până jos,
Cât de falnic şi vânjos,
Pân’ să cad-acea secure…

Vârful ţi-ajungea prin nori
Şi-aveai steaua ta prin stele…
Te făcea să te-nfiori
Vântu-n joacă, să presori,
Promoroacă din crengi grele !

Vajnic, cum erai pe creastă,
A căzut Harul pe tine…
C-o secure ca năpastă,
Ţi-a tăiat din trunchi, din coastă,
Când credeai că ţi-e mai bine…

Si, mi te-au adus în casă,
Ca să-mi meargă anul bine…
Oricât pun beteal-aleasă,
Globuri şi lumini, te-apasă,
Dar ţi-ascunzi durerea-n tine

Că, visezi sânul poienii,
Păsările să-ţi vină-n zbor…
Te-am-ncărcat cu ciudăţenii,
Atârnate-n sumedenii…
Simt cum te usuci de dor !

Bucurii un pic te-mbată,
Cât se joacă-n jur copii,
Dar, prea trec zilele-ndată…
Seva-ncepe să se zbată,
Îţi gem clipe-n agonii,

Că plecat-au Zile Sfinte…
Despuiat ca schilodenie…
Nici beteli şi nici veşminte,
Crengi sfărmate ca oseminte
Părăsit pe-un plai, vedenie,

Unde nu se mai cuvântă…
Ooo, tu brad, odată falnic…
N-auzi vântul cum se avăntă,
Nici privighetori cum cântă !
Ce efemer destin şi jalnic…

Cât de mult te simt şi eu,
Când mi-s braţele căzute…
Destinul tău parcă-i şi-al meu,
Doar… că sper în Dumnezeu
Şi-n minuni neprevăzute…

_________ NORA ________
versuri din vol. __ ” Pe urma pasilor pierduti ” __

ÎN ZIUA DE CRĂCIUN…
#AnnaNoraRotaru – autor

E frig afară, gerul e aprig și-așa pustiu…
Mă-mpinge viscolul din spate și mă mână…
Pe unde vrea el mă poartă, că nimic nu știu,
Un alb ocean doar văd, în juru-mi și argintiu,
Nu-i nimeni nicăieri, nici suflet să-mi rămână,
Nici sânge nu mai curge, în degerata-mi vână,
Doar, iarna mi-i stăpână …

Primprejur e liniște, n-auzi măcar vreun glas…
Țipenie de om nu vezi, pe colinele abrupte…
În poale mă împiedic, de greu, la fiecare pas
Copil… nu știu cum singur, pe lume am rămas,
Doar geamătul aud, scrâșnet de crengi rupte,
Din copacii despletiți, cu uscate frunze supte,
De-a vânturilor lupte…

Mai bate inima în piept, ca un sloi de gheață…
Și pulsu-n tâmple-l simt, ca pumnul de-alice…
Mânuțele mi-s reci, picioarele-mi îngheață,
În nămeți mai cad, mă ridic, bâjbâi în ceață,
Vreo mână așteptând, duios să mă ridice,
Vreo soartă mai bună, în două să despice,
A vieții-mi cicatrice…

Orfană m-am născut, pe-un drum cu-ntretăieri…
Vreun cuib nu cunoscui, călduț, ca o mănușă…
Aiurea ochii mi-au mijit, pășind pe-un nicăieri,
Fără nici azi, nici mâine și nici măcar un ieri,
Părăsit copil de toți, bagaj uitat după vreo ușă,
Jinduind pic de căldură, de-o fi și din cenușă,
Zgândărind c-o surcelușă…

La cerul tulbure mă uit, Moșul vrând să-mi pice…
Venit ca o minune, ștergând o lacrimă de frică…
Să m-atingă mâna-i caldă, de jos să mă ridice,
Dând la un pui sărman de om, o clipă de ferice,
La pieptu-i să mă strângă, la căldura din tunică,
Dându-mi din pâinea lui, poate și mie-o bucățică,
Cu-n strop de apă din ulcică…

_______________ NORA _______________
versuri din vol. __”Pe tărâmuri neumblate”__

by

Referinţă Bibliografică

IARNA- MEDALION DE POEME/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 23 decembrie 2020