Vine și se uită. Ascultă și te-ntreabă de sănătate, de omenie, de copii și de…fete. Le caută să le joace, să le spună cuvinte frumoase la ureche, să le ajute să-mpodobească frumos poarta. Trece-n mare grabă, așa cum s-a obișnuit de ani și ani: vine singur și la-ntâi de mai îți intră-n casă.
Mulți spun că numele-i vine de la Sf. Ieremia a cărui zi este în fiecare an la întâi mai și „Ziua Sfântului Ieremia” este anume aleasă de flăcăul nostru, Armindeni. Se-mbracă frumos cu alba-i cămașă, își ia coronițele cu multe flori și crenguțe înverzite și-ncepe să le-mpartă celor dornici de dragoste. Iar ei își împodobesc porțile, ferestrele, ușile cu ramuri înverzite pline de muguri ce stau să se deschidă, cu crenguțe unele deja înflorite.
Trece hai-hui tânărul acesta veșnic în căutarea miresei lui, caută în fiecare casă, iar acolo unde nu vede o floare măcar, un lăstar vedre, lasă ca semn al primăverii o coroniță pe care numai el știe că a împletit-o din florile pământului peste care a suflat așa, ca din întâmplare, dor și dragoste. Cine are ochii să le vadă, atunci înseamnă că are și suflet să simtă dragostea lui pentru…domnișoara primăvară. O caută în fiecare an, o caută pretutindeni: în petalele de magnolii, în staminele florilor de măr, în frunzele toporașilor și-n ochii narciselor. O simte pretutindeni, chiar liliacul i-a șoptit c-o văzuse-ntr-o seară stând de vorbă la fântână c-un alt fecior.
A pornit într-acolo cu gând să-mpodobească ciutura, dar ea avea deja buchete de flori în jur, crenguțe verzi și petale de cireș. Lângă ea, în plină sărbătoare dădu peste hora primăverii, în care, prinși pe rând băieți și fete frământau pământul de ziceai că acum-acum mai vor să scoată la iveală un izvor. I-a văzut și s-a liniștit: a înțeles că acolo este și perechea lui și cum primăvară fără 1 Mai nu există, iar 1 Mai fără Armindeni nu se poate, s-a hotărât să rămână. Înțeleaptă cugetare, căci fără de dragoste florile nu sunt flori, iar verdele devine întotdeauna cenușiu.
„Aici e mândra mea”! gândi el, Armindenul,fecior de însurat cu gras cont în banca de …dragoste. Și-a răsturnat desaga cu petale și le-a împrăștiat în cele patru zări, a suflat așa, pentru siguranță de trei ori peste verdele ilic căruia-i făcuse loc pe pajiște și-a chemat cu vocea-i melodioasă suratele din văzduh. L-au auzit și au venit, au venit și l-au văzut, au început în triluri să-i strige numele: „Armindeni, Armindeni, Armindeni”. I-a auzit numele și ea, Primăvara, căci el, ecoul, văr bun cu această domnișoară i l-a adus pe la urechi.
„Hei, tu, muritorule, ești acasă? Pregătește-te de oaspeți că-n acest an nu mai scapi: vin cu o pereche minunată să-ți jucăm în bătătură. Sleiește apa din fântână și-ntoarce brazda așa cum făceai tu altădată. Încearcă-ți doina de sună bine și vezi de poți purta pașii în iureșul „popularelor” noastre strămoșești. Nu te uita în urmă când izul întâiului de mai mai miroase a proletariat și a abur de …solidaritate. Fă abstracție de ele și primește liniștit perechea aceasta minunată ce-ți bate-n poartă: Primăvara cu al ei Armindeni. Nu de alta, dar chiar de-s veșnici nu vin în fiecare zi. Doar acum la 1 Mai. Ești acasă? Acum am văzut și prima pereche de rândunele. Să fie oare un semn?
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..