AȘA, CA ALTĂDATĂ…
#AnnaNoraRotaru – autor
Îmi amintesc cum se lăsa-nserarea prin vâlcele,
Cum alergam prin crânguri, de mână amândoi…
Prin câmpuri de mohor, prin maci și albăstrele,
Ades sub cerul, când soarele se-nchina la stele,
Cu ultim zbor al zăbavnicelor păsări spre zăvoi,
Spre somn lin cu fluturii în roi…
Ziua se topea târându-se-ncet în miazănoapte
Liniștea se prelingea alene peste păduri și glie…
Tot mai mult se lăsau întunecimile de noapte,
Pe rătăcitor zefirul, glasurile deveneau șoapte
Înfiorând și florile, purtându-le arome, ca solie
Lăsând în jur dulcea melancolie…
De-atunci te port în minte, ca imagine cioplită,
Pe piatra veșnicului timp, ca mister netălmăcit…
Cu toate că trecură, la rând toamnele-n clipită
Și vijelioase ierni, cu viforniță tot mai cumplită,
Eu tot te caut, pe drumul oricât o fi de bătucit,
Oricât îmi va părea de încâlcit…
C-ai rămas etern prin ascunse gândurile mele,
Să-mi bântui ca himeră prin noianurile de vise…
Scâncind în mintea mea, în nopți de iarnă grele,
La piept te-aș strânge și dup-a timpului zăbrele,
Prin crânguri iar zburdând, cum viața zugrăvise
Odată, când în mreje ne-nvăluise…
Și-alături, pe unde-am fost, vreau iară să rămân,
Ca aripile tinereții să ne lase-ntr-al iubirilor ocean…
Prin păduri iar s-alergăm, prin luncile cu cosit fân,
Respirând miresme, până-n străfundul de plămân,
Pe căi ce-am colindat, ca înger sau ca pământean,
Să regăsim lăcașul nostru și alean…
_______________NORA ______________
versuri din vol. __ „Gânduri pe malul tăcerii” __