Azi păşim…
Azi pășim din nou la poartă, necuprinși de îndoială,
culegând splendoarea iernii, dintr-un cer nemărginit,
pe covorul de iubire, fără vină sau sfială,
doar purtând cununa vieții, dintr-un timp neprihănit.
Eu sunt ploaie de visare, poate foc sau poate rug,
curg torente de iubire și mă simt iubito val,
zăpăcit de frumusețe și zălud, mă sfărm ,nu fug,
spre o clipă de iubire, dintr-un tainic areal.
Azi pășim doar în iubire, peste timpul care-i trist,
prin pădurea care poartă încă foșnetul cu noi,
eu ți-am dăruit iubirea, tu motiv ca să exist,
doar un nor, ne stă în cale, fiind împiedecat de ploi.
Tu mi-ești gândul și iubirea, crezul meu dar și voința,
sau cuvântul de rostire, care-n versuri eu îl pun,
ziua cea din vara noastră, dăruindu-ne cuvința,
să împlinim o taină a vieții, care azi o scriu și spun.
Mă doare…
Mă doare rugina din gânduri și-o teamă ,
mă doare un timp ce-a rămas numai clipe,
mai simt un sărut, lângă-o poartă mă cheamă,
ce leagă o zare, de alte risipe.
Mă dor și pământuri de toamnă târzie,
păduri ce ascund în foșniri munți și văi,
amintirea ce leagă suspinul să-mi fie,
o vară ascunsă sub nume de ploi.
Mă dor chiar și norii pe bolta înstelată,
mă doare și pala de vânt, viața sa,
mă doare sărutul legat de o poartă,
purtându-mi o vină, sub aripa mea.
Mă doare plecarea, peronul,o gară,
mă doare și talpa din starea ce-mi arde,
genunchii și ruga, din zori sau de seară,
mă doare abisul, din timpul ce cade.
Fericit doar iubirea, mă străbate mereu,
pășind doar cu gândul, eu trec munți, păduri,
mă doare rugina și statutul de zeu
și timpul pe care fără mine-l înduri.



![]() |
Referinţă Bibliografică |
Felicitari si mult succes in continuare !