Ați auzit de creștinul tradițional? E acela cu icoane pe lemn de prun și metanii din mărgelele de la gura paharului! Bea apă cu înghițituri și vin din toți plămânii, la micul dejun se drege, la amiază se ghiftuiește, la asfințit dă pe dinafară, iar la miezul nopții se chinuie să întoarcă scaunele răsturnate prin casă și paharele cu cela-n sus…!
Când îi sosește ceasul se bagă în copârșău de doage! Sfinții nu-l iau în primire până nu se leapădă de satana, satana nici nu stă de vorbă cu el până nu termină de băut și papucii Maici Domnului.
Pe cea lume, cică se bea ca-n timpul barbarilor, din coarne de zimbru. De când, tot îmbătându-se, îngerii care se îmbată când nu beau și se dezbată când beau, laolaltă cu satanele care țin la băutură dar beau fără pauză și se zghiue ca ele, cu draci, au tot distrus vesela și-au rămas fără pahare, iar de aceea, la judecata creștinului tradițional strigă din ușa cerului aprodul cu coarnele pline: Să se înfățișeze Aurel V. Zgheran!
El se duce de parc-ar avea arcuri în loc de picioare, bomba de la Hiroshima în loc de inimă, vaporul Titanic în loc de creier, Canalul Dunăre-Marea Neagră în loc de gâtlej, eclipsă de soare în loc de ochi, Babele în loc de obraji, Sfinxul de la jumătate în jos, Valea plângerii în loc de părul de pe cap, Lipan Țăndărică în loc de mâini, maimuță urlătoare în loc de gură, Toaca de la Petru Vodă în loc de grai…!
Dar se duce…! Că e chemat…! Se proptește-n fața instanței, ca trenul cu sistemul de frânare decuplat și deraiază direct în brațele judecătoarei…! Mi-l pupă judecătoarea, de se-mbată, că judecătoarele din cer au fiola la purtător, ce nu se înverzește, se matolește!
Culmea, pronunțarea ce-ar trebui dată pe lumea cealaltă cică s-a mai dat o dată, pe lumea aceasta, iar judecătoarea moartă de beată de la respirația inculpatului hotărăște că pentru aceleași fapte nimeni nu poate fi judecat și condamnat de două ori…!
Suită într-un nuc mare, cu crengi bătrâne spre nori, muza a fost numai ochi și urechi la balamucul de sus, copie în oglindă cu cel de jos. Satana i-a întins cornul plin, muza l-a dat peste cap și nicio inspirație nu-și mai varsă de atunci luciditatea asupra creației lumii acesteia, cu atât mai puțin a celeilalte care a început să amestece anotimpurile, șă fulgere și să trăsnească din toate baierele cerurilor, să lase dracii să-și bage coada-n rânduieli, să ațâțe îngerii la slăbiciuni induse…!
Ce mi-i aici, ce mi-i dincolo?! Peste tot e balamuc…!
Iac-așa…! Dacă vă place…!
(sursă foto: Pinterest)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..