Ochii ei sunt de cer acoperit de soare, sufletul ei este de soare acoperit de păsări, glasul ei este de iubire acoperită de Dumnezeu…! Cântă dulce ca un susur de fântâniță din rai…, melodiile sale line sunt ca sunetul unei gene vibrate de o frumusețe minunată, poeziile melodiilor sale sunt flori ale cerului și stele ale pământului înflorite de îngerul iubirii…! Ea este dimineața, ea este ziua, ea este înserarea, ea este ieri, ea este astăzi, ea este duminica ce-a fost, duminica ce este, duminica ce va fi, a vieții și armoniei împletite într-o coadă bălaie a zânei duminicilor…! Căci, absorbită-n privire-i o zare de contemplat superbitatea feminină într-o grădină magnifică, seara, când înflorește Regina nopții și se aprind stelele, când luna se despletește frumos ca un acoperământ tandru asupra romanticilor ascultători de melodii catifelate, părându-li-se că înserile duminicilor sunt feriile înserărilor de încununat inima cu flori de iasomie…, să asculți poezia cântecului prefaci clipele-n cununi de flori de vie, pietre rare și vin dulce din via muzicii…!

Este Marina Florea, artista frumoasă, omul frumos…! Cântecele ei, poemele cântecelor ei sunt adunate ca pe brațe de-mbrățișat cu legătoare din flori de salcie – florile de salcie le-a luat Dumnezeu de pe malul unui lac înlunat, de sus și le-a așternut peste marea lume de jos…!

Privirea ei coboară cerul din înalt, ridică ochii fântânițelor din adânc, seamănă câmpia cu flori aurii, răstoarnă mărgele în duhul paharului, aprinde scântei în lacrimi…! Este Marina Florea…!

Au fost și vor fi acasă la creștini, Floriile…! Cum să nu îi spun Marinei că-i frumoasă, dacă sosesc Floriile? Cum să nu îi sorb cântecele ca o pasăre aerul?! Cum să nu mă-nseninez în poezia cântecelor ei ca-n iubirea de a trăi, ca-n iubirea de a visa, ca-n iubirea de a iubi?! Cum să nu-i cuprind cu umbra mea umbra ei din ochii mei, umbra ei din gândul meu, umbra ei din inima mea?!

Sosesc Floriile. Să iubim acum! Să iubim lacom, să iubim ca și cum am capta în sângele nostru fierbinte toată lava de aur a iubirii ce curge din suflet, iar dacă ajunge pe sol steril se preface rocă. Să iubim pe Marina  Florea,  să îi  iubim  cântecele,  să  iubim  poemele

cântecelor sale…! Să iubim Floriile…! Căci a sosit primăvara  și  vin odată cu ea Floriile și florile: mitul, creștinătatea, muzica, poezia, iubirea și viața…!

Zile, ani, viața întreagă a cui este în armonie cu propriile trăiri, se contopesc în Floriile sărbătorii calendarului și-n floriile iubirii pentru minunata artistă Marina Florea, rechemată în fiecare zi să înflorească în amintiri ca diminețile duminicilor, ca amiezele Floriilor, ca stelele iernilor în care vom înflori și noi ca niște ferigi de gheață în ferestrele amintirilor…!

by

Referinţă Bibliografică

Aurel V. Zgheran: Floriile iubirii (eseu pentru Marina Florea)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 aprilie 2023