Zi blândă, caldă, luminoasă, întârziată pe drum, parcă obosită de atât de multele-i veniri, plecări și întoarceri în și din unul și același bătrân timp, la înveșmântarea sufletelor noastre cu splendoarea sărbătorilor creștine: 19 decembrie 2022…!
Neîncetat, imposibil de oprit în loc, poporul creștin românesc peregrin prin propria-i istorie sărbătorește mirabil Crăciunul, pe care din vechime îl primenește și-l ferchezuiește în cel mai vesel, mai strălucitor și mai bogat acoperământ de datini, de mituri și obiceiuri…!
În ungherul acesta pământesc, străbătut cu peste două mii de ani în urmă de apostolul încreștinării noastre, Andrei, Crăciunul a fost să fie înveșnicit inseparabil de alaiuri sărbătorești și torente albe de ninsori…, ninsori cu pene din cer unde se bat cu perne îngerii, ninsori cu flori de bumbac scuturându-se-n dansul norilor, ninsori cu bulgări afânați din vată de zahăr, ninsori ca miliarde de miliarde de stegulețe albe, ninsori ca miliarde de miliarde de licurici arctici, ninsori ca miliarde de miliarde de confete albe împrăștiate la nunți polare, ninsori ca-n rutul iubirii fluturilor și fluturițelor, ninsori ca-n poveștile bunicilor, ninsori ca-n iubiri magice, ninsori ca la un bal cu miliarde de miliarde de mirese, cu miliarde de miliarde de lumânări albe de nuntă, și cu miliarde de miliarde de hulubi albi, ninsori ca-ntr-o grădină cerească de crini, ninsori ca-n inimi curate, ninsori ca-n simfonii nemuritoare, ninsori ca-n mări înspumate, ninsori ca-n vremea păcii, ninsori ca-n poeme, ninsori ca-n fericiri, ca-n dor, ca-n lacrimi, ca-n parfumuri și-n visuri și-n cântec și-n rugă și-n sărutare, ninsori catifelate ca-n vinul cu mărgele din crame vechi, ninsori fecunde ca-n somnul semințelor…, ninsori ca-n iubirea de viață și ca-n iubirea de iubire…, ninsori minunate de altădată…!
Dar, de ceva vreme iarna s-a amestecat cu toamna și cu primăvara, anotimpurile s-au corcit…, ninsorile s-au tulburat, sunt noroioase, sunt puține, sunt târzii și-ntârzie…, Crăciunu-i despuiat de zăpadă, Anul Nou e de humă.
Datinile s-au scuturat și ele de miraj, precum iarna de candoarea albă a zăpezilor, omul s-a debarasat și el de splendoarea obiceirilor sărbătorești ale părinților, nimic de sus și de jos nu mai are farmecul iernilor de altădată cu superbitatea alaiurilor lor ceremoniale de Crăciun…!
Era pe 19 decembrie 2022. Nu a nins încă, a uitat iarna, cum uită mereu de când nu mai suntem copii, drumul către noi și către sărbătorile ei împodobitoare, înveselitoare și-ncreștinate. Era trecut de jumătatea lui decembrie și nu mai veneau ninsorile, nici măcar nu începeau să apară semne că vor veni. Dar îngerașul din noi tot a ajuns la o învoială cu bătrânu-n straie purpurii, cu fața înfundată sub gugiul cu canaf, blănit și o barbă ca luna de argintie și rotundă, dintre care se mai zăreau doar o mingiuță roșcată deasupra bărbii și două mărgeluțe sub frunte…, bătrânul blând și bun, care, pesemne că va veni de-acum cu o trăsură și niște mânji înhămați la ea, lăsând în hangarul legendei sania și renii.
Ce învoială va fi fost aceasta, să merite a se fi strecurat în povestea depănată prin splendorile iernilor de demult la confluență cu melancoliile și dezolările iernilor de acum?! Păcat mi-ar fi dacă nu aș dezvălui-o:
Era 19 decembrie 2022. Mă întâlneam la Hanul lui Manuc din București cu admirabila campioană mondială și olimpică la atletism, Gabriela Szabó. Puține în viața mea au fost întâlnirile ce mi-au luminat calea gândului și lăcașul sufletului, puțini au fost oamenii…! Dar este purul adevăr să spun că după ce a trecut prin ochii mei Gabriela Szabó totul e mai luminos ca înainte.
Se lăsase înserarea, iarna este totuși iarnă, gradele aerului scădeau sub zero, gradele emoțiilor așteptării mele urcau în bătaia inimii. Se aprinsese în București decorul stradal de Crăciun, nici pe departe fastuos, feeric, radios ca altădată. Se lăsa frigul afară, dar era plăcut în han, unde strălucea la fel ca întotdeauna totul, împodobit sărbătorește, deservit de fete frumoase…, mierea acrișoară din pulpă de struguri brun roșcați, care îmi place mie de mă prăpădesc și-mi plânge sufletul de doruri și iubiri, turnată din întunericul sticlelor mate de către frumoase diavolițe ca niște furci caudine la marginea drumului spre rai, muzica delicată, lină, care-mi leagănă mintea și-mi îndulcește inima, mă absorbeau într-o lume străină de cea de afară de unde așteptam să sosească în orice clipă campioana care a cucerit lumea cu performanțele ei sportive.
Ce concordanță în tot, ce dovadă că numai oamenii frumoși în tot pot desăvârși frumusețea ce-i face fericiți pe alții, ce clară explicație a cum a cucerit lumea cea mai mare campioană a ei, Gabriela Szabó: fix la ora la care stabilisem, a răsărit ca luna-n rama ferestrei, s-a oprit la intrare, a privit în lungul balconului ce-nconjoară etajul zidirii medievale magnifie arhitectural și-n care o așteptam. M-a zărit a venit spre mine, mi-a întins mâna, mi-a adus un surâs, mi-a izgonit cu el crisparea așteptării, neliniștea întâlnirii. Nu le-a prelungit cu o clipă, campioana lumii trăiește și se comportă foarte corect, în fermitatea cuvântului dat, și respectul față de oameni. Nu vorbește de două ori același lucru…, era chiar răcită, nu se simțea excelent și totuși a venit, căci așa spusese, iar pentru ea ținerea de cuvânt este una din premisele fundamentale ale conduitei. Eu chiar aveam unele îndoieli, pentru că n-am vorbit cu ea decât trei cuvinte despre această întâlnire și o singură dată: ziua, ora, locul…! Alte persoane cu așa notorietate (și nu puține) era mai sigur că uită decât că vin…!
Cu atât mai mult a însemnat pentru mine această corectitudine rară, deși pur omenească. Ea a pus piatra de fundamentare a ceea ce am stabilit împreună în cadrul acelei întâlniri la Hanul lui Manuc în ziua lui decembrie, 19, 2022: să scriu o carte pe care o vreau să fie în primul rând o oglindă foarte umană a celei care a fost, este și va fi întotdeauna excepționala campioană victorioasă pe marile arene de atletism ale lumii, Gabriela Szabó.
De aceea, dacă nu drumul timpului spre inima iernii și-n pragul Crăciunului va însemna pentru jurnalul amintirilor mele frumoase ziua de 19 decembrie 2022, drumul spre o reușită livrescă sper să însemneze.
Odată ajuns acasă am și început să aștern cuvintele, după care nu umblu deloc greu și uneori fără speranță, așa cum am umblat toată viața mea după noroc și iubire, ci vin ele, de bună voie și direct în inima mea, iar de acolo pe șirurile paginilor unde le așez cu dragoste pentru protagonistă, îndatorat și cu respect pentru cititor…!
Ultima fotografie: O întâlnire de neuitat cu minunata campioană mondială la atletism Gabriela Szabó, pe 19 decembrie 2022, la Hanul lui Manuc din București. Un om minunat de frumos, o fostă glorie a sportului mondial pe care orice club sportiv din lume ar angaja-o, dar căreia micul Dan cel caraghios de la primăria generală a Capitalei i-a desfăcut contractul de muncă. Ar trebui să ne revoltăm pentru aceasta întreaga națiune. Este inexplicabilă înlăturarea de la forurile sportului românesc a uneia dintre cele mai mari sportive românce și mondiale din toate timpurile. Cine este acest Dan, micul cel mai mic din toate timpurile de la primărie, ce a făcut el în viața lui, ce merite are, cine este el ca să își permită să se comporte atât de brutal cu această minunată fostă glorie a sportului mondial?!
O astfel de întâlnire nu se uită niciodată. Gabriela Szabó este un om minunat de frumos…! Oricare altă țară din lume ar fructifica maxim priceperea, talentul, dăruirea ei pentru binele, frumusețea și gloria sportivă. Noi îi desfacem contractul de muncă! Aceasta pentru că un om mic ajuns primar are planurile lui cu și despre oamenii lui, ceea ce nu are nicio legătură cu sportul și victoriile sportive oneste!
Aurel V. ZGHERAN
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..