Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » Aurelian Popa-Stavri: Asociația Culturală Societatea Muzica – și mentorul ei, profesorul emerit și dirijorul Radu Cozărescu

Aurelian Popa-Stavri: Asociația Culturală Societatea Muzica – și mentorul ei, profesorul emerit și dirijorul Radu Cozărescu

Asociația Culturală Societatea Muzica – și mentorul ei, profesorul emerit și dirijorul Radu Cozărescu

Radu Cozărescu s-a născut la 13 octombrie 1944, ca fiu al doctorului Epifanie E. Cozărescu, veteran de război, medic specialist internist, fondator al Societății de Medicină și Farmacologie din Roman, cetățean de onoare al municipiului Roman. Bunicul său dinspre tată a fost șeful Arhivelor Mitropoliei din Cernăuți. Intelectual de marcă, prietenos, generos și întreprinzător, Radu Cozărescu a absolvit Conservatorul de Muzică ,,Ciprian Porumbescu”, Universitatea Națională de Muzică din București, cu dublă licență: pedagogie muzicală și dirijat de orchestră. În cei peste 50 de ani de activitate muzicianUL profesionist s-a evidențiat ca profesor de muzică emerit, dirijor, violonist, interpret la mai multe instrumente printre care pianul, chitara și block-flőte, dar și ca redactor al revistei muzicale ,,Orfeu”, înființată încă din timpul în care era student. Calitățile sale umane și profesionale l-au distins în rândul muzicienilor ca profesor de muzică și conducător de cercuri de muzică vocal-instrumentală la școli și colegii naționale din București, participând cu formațiile de elevi și tineri la toate sărbătorile școlare și la cele naționale. În paralel cu această activitate pedagogică, s-a remarcat cu deosebire în viața culturală a țării, în funcția de președinte al Societății Simfonice ,,Muzica”, Inițiatorul acestei societăți, a cărei primă perioadă de activitate s-a desfășurat între anii 1922-1937, a fost dirijorul și compozitorul Simeon Nicolescu (1888-1941) iar profesorul Radu Cozărescu a descoperit documentele acesteia și i-a redat o nouă strălucire începând din anul 1972, continuând astfel, împreună cu alți muzicieni, moștenirea artistică lăsată de înaintașul lor. Menționăm că Societatea și-a desfășurat activitatea la Casa de Cultură a sectorului 3 al capitalei[i], ,,directorul Octavian Poștoacă susținând cu căldură inițiativele de reînființare cât și activitatea de organizare atât a Societății Muzica cât și a secțiilor sale de bază: orchestră, formații instrumentale de muzică de cameră, cor, clasă de canto”[ii].

Radu Cozărescu a dirijat și prezentat cu mare succes publicului meloman, la Ateneul Român, la Sala mică a Palatului, la Sala ,,Alfred Alessandrescu” a Societății Române de Radiodifuziune sau la Sala Dalles din București, remarcabile compoziții în seria ,,Dialog cu publicul”, în concerte-dezbatere care au cuprins creații în primă audiție ale compozitorilor români contemporani, membrii ai Societății Compozitorilor și Muzicologilor din România. ,,Împreună cu soția sa, prof. univ. Mihaela Cozărescu, a avut inițiative sub forma unor proiecte care s-au dezvoltat și împlinit în timp. Prin aceste inițiative, creația și interpretarea muzicală au fost integrate într-un context cultural sincretic, educațional, spiritual, european și universal. În rândul acestora se numără Armonia capodoperelor, ciclu de conferințe cu exemplificări muzicale prezentate publicului în circuitul cultural al marilor muzee și bibiloteci din București și din țară: Muzeul Național de Artă, Muzeul Național de Istorie, Muzeul Municipiului București, Muzeul Colecțiilor de Artă, Muzeul Palatului Cotroceni, Muzeul Țăranului Român, Biblioteca Municipală  «Mihail Sadoveanu», Biblioteca Națională a României, Muzeul Bruckental; a condus activități de educație interculturală, ateliere, cursuri, schimburi internaționale în Egipt, Austria, Elveția”[iii].

După anul 1989, Radu Cozărescu  a continuat să prezinte publicului piese din repertoriul muzical românesc ca și din muzica Renașterii, preclasică, clasică, modernă sau contemporană, în calitate de dirijor al orchestrei de muzică de cameră ,,Orfeu” în componența căreia au activat tineri, elevi, profesori alături de instrumentiști profesioniști. Un rol important l-au avut copiii săi, Ioana Silvia Cozărescu, Maria Otilia Cozărescu, Ștefan Emilian Cozărescu, care au condus pe rând, formațiile de elevi de la Colegiul German ,,Goethe”, Liceul ,,Alexandru Vlahuță”, Școala Gimnazială ,,Alexandru Odobescu”,  fiind interpreți vocali și la vioară, flaut, pian, blockflote[iv].

Perioada anilor 2009-2012, au însemnat eforturi însemnate ale profesorului emerit Radu Cozărescu pentru ca Societatea să-și continuie activitatea cultural-muzicală sub noua denumire Asociația Culturală Societatea Muzica. Muzician cu o vastă cultură generală și artistică universitară, cu talent componistic, Radu Cozărescu a promovat în rândul elevilor, de exemplu, de la Liceul Greco-Catolic ,,Timotei Cipariu” din București, sau în rândurile publicului, virtuțile artei muzicale, atât ale celei vocale, corale, cât mai ales ale celei instrumentale, legate de sărbătorile populare și religioase cât și de aniversările unor compozitori de faimă universală sau ale unor personalități ale culturii și istoriei românilor și a Europei, printre care Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir. Stau mărturie activitățății sale laborioase și pasionante în idealul cultivării talentelor muzicale și a formării unui public meloman, prieteniile muzicale cultivate dealungul deceniilor de activitate, participările anuale la festivalurile muzicii medievale, vechi, de la București, Sighișoara, Sibiu, Făgăraș, Mediaș, turneele artistice la Chișinău, Republica Moldova, evenimentele artistice în sălile de concerte și la muzeele din București, în care au cântat în formația ,,Orfeu” cele două fiice ale sale și fiul său, și la care a contribuit și participat cu devotament soția sa, profesor universitar Mihaela Cozărescu. ,,După 1990, o direcție importantă pe care a dezvoltat-o a fost cea componistică, de orchestrare și de interpretare a unor creații realizate în închisori de către foști deținuți politici sau victime ale comunismului aflate în exil: Traian Popescu-Macă, sora Ionela, Sergiu Grossu, preot Ieromonah Dr. Gheorghe Marina”[v].

Urmare a transcrierii pe note și a orchestrării lucrărilor simfonice pe care Traian Popescu-Macă ,,le-a zămislit, prin revelație divină, în temnița Aiudului, între anii 1957-1964”[vi], Corul Academic Radio și Orchestra Simfonică Radio au prezentat publicului din sala de concerte a Societății Române de Radiodifuziune din București, poemul cantată ,,Mântuire” și oratoriul ,,Calvar” în anii 1993 și 1997, ca și publicului din Suedia, în anul 2006. Radu Cozărescu ne-a fost mentor, prieten și exemplu de urmat în arta pedagogică, în interpretarea muzicală, orchestrală și în  conducerea vieții pe calea luminoasă a credinței. Deși a plecat fizic din lumea cu dor la 25 octombrie 2019, spiritul său ne însoțește, luminos, cu zâmbet și muzici celeste.

A consemnat Aurelian Popa-Stavri

 

Radu Cozărescu, profesor de muzică emerit, președinte al Asociației Culturale Societatea Muzica, până în anul 2019.

[i] Din anul 2012, Centrul Cultural Casa Artelor, Casa Eliad.

[ii] Revista ,,Muzica”, număr din anul 1982.

[iii] Date oferite de prof. univ. Mihaela Cozărescu.

[iv] Idem.

[v] Date oferite de prof. univ. Mihaela Cozărescu.

[vi] Din articolul lui Florin Dobrescu: ,,La despărțirea de profesorul Radu Cozărescu”.

Facebooktwitterby feather