AVATAR
A vrut Demiurgul să strângă
frânturi de la facerea lumii,
dar lutu-a început ca să plângă
n-a vrut în abisul genunii.
Din tot ce-a rămas de la luturi
a strâns Creatorul fărâme
suflând peste ele cu duhuri
făcut-A pământul și-o lume.
Și-n negura vremii când Sfântul
crea cu putere-i Divină,
rosti cu glas tare Cuvântul=
– Să fie… poeți și lumină!
Atunci năvălit-a lumină
cu focul și tainele vieții,
a pus suferință-n cunună
și harul ce-l au doar poeții.
Se reazemă cerul pe frunte
cu aura de la-nceputuri,
sub raza luminii cărunte
renasc avataruri și fluturi…
Și reazemă cerul pe frunte…
Din volumul Amintiri viitoare.
Pompiliu Crețu


