Nelinistită, vara arde în livezi
Trec turmele la râu să se adape,
E secetă şi soarele-i aproape
Să înece munţii, fără de zăpezi.
Câmpia a obosit şi vitele-s flamânde,
Sinistru şuieră fuior de vânt pe sat,
Cu ce-am greşit de totu-i blestemat
Că holdele şi toate, sunt plăpânde?
Se uscă încet şi dragul meu mălin,
Sădit de tata, când eram de-o şchioapă,
Iar puţul de sub culme, de ieri, e fără apă
Şi parcă toate mor – puţin, câte puţin.
Loveşte limba-n clopot a chemare,
Se strâng creştini la poarta mânăstirii,
Ca să mai dea preotul, o dată, glăsuirii
Din Biblie, iar toaca va bate pe hotare.
Răsună psalmul trist de închinare
Şi ochi se şterg cu colţul de năframă,
Ne cere Cerul, ce-am greşit – ca vamă,
Iar calea-i grea şi lungă, spre iertare…
VICTOR BURDE
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
SECETĂ
Poetului Victor Burde
Și-aici la noi
e secetă, nu-i apă,
nici roua de pe câmpuri
nu se adapă
și peste dealuri arse,
în razele de soare,
simți cum pământul-ntreg
se-aprinde, moare.
Și-aici de prin grădini
se stinge jarul,
de parcă Dumnezeu
și-aruncă iarăși zarul,
pe toți ne joacă
la roata-I de noroc
și pune oameni, vite
și plante-n al Său foc.
Și-aici de peste miriști
se-aude tânguire,
nici pasărea nu zboară,
nici vântul nu adie,
nici luna nu mai poate
să urce tot mai sus,
e vaiet și mult plâns,
iubitule Iisus!
Și-aici în casa noastră,
fântânile-au secat,
în bălți, pești încă vii
pe maluri se mai zbat,
papura arde torță
pe-ntinsuri de nisip,
aerul frige,
să te ferești… nu-i chip.
Și-aici la noi
e secetă cumplită,
pământul arde-ncet,
o clipă… după clipă,
ardem și noi,
iar sufletul ne doare
bătrânii noștri plâng,
cu lacrimi seci, amare.
Îndură-te, Tu, Doamne
de toată omenirea,
adună norii, ploaia,
să proslăvească firea
și răcorește-ndată
suflarea însetată,
ca Domn Adevărat
și ca Cerescul Tată!
Gheorghe A. Stroia