CAD MĂȘTI DE AUR
(Omagiu actorului Mitică Popescu)
Din scene cad ilustre MĂȘTI DE AUR
discret îmbrățișate de-ntuneric,
tot ce a fost scânteie sau feeric
rămâne doar cu frunzele de laur.
Pier visele și pleacă-odat cu ele
în noaptea presărată cu păcate
uitarea,veștejită-n frunze moarte,
din vremea când cădeau lumini de stele…
Și plânge ploaia peste fum de cetini
tăcuții pași ai umbrelor ce pleacă
spre șirul de mesteceni ce se-apleacă,
misterioșii albi pe drum de patimi.
Statui jelesc uitate în amurguri
iar clopotele bat a înviere
și tremură apusul în tăcere
atunci când lutul cheamă din adâncuri.
Cad măștile din scenele celeste,
cortinele se-nchid pentru vecie,
ecoul despărțirii o să vie
din lauri triști rămași pe frunți funeste!
,
11 comentarii


