IUBIREA – CĂMAȘA SUFLETULUI
* Poartă-L pe Dumnezeu în sufletul tău și nu vei fi singur niciodată! – Maria Filipoiu
„Fericirea nu vine de la sine, ci ea decurge natural din propriile noastre fapte.” ― Dalai Lama XIV
Darul cel mai prețios, dar și mai greu de obținut este iubirea. Toți ne dorim să primim sentimentele iubirii, dar puțini sunt dispuși să le ofere cu sinceritate celor care merită și așteaptă într-un gest de rezonare ori ca recompensă a darului primit din dragoste sufletească. De aceea, sentimentele goale de conținut, ascunse în cuvinte fățarnice, rămân „vorbe în vânt” și nu ajung niciodată să îmbrace cămașa sufletului.
Fiecare om a trecut, trece sau va trece la un moment dat prin momente grele, simțind gustul amar al ignoranței „prietenilor” sau rudelor, cărora le făcuse loc de onoare în propriul suflet.
Viața nu este ușoară, dar devine povară, când cei pe care îi simțim aproape de suflet dispar în clipele grele sau îți întorc spatele, politicos, ori îți rănește sufletul prin cuvinte mai dure și mai reci ca piatra. Așa sunt majoritatea semenilor, fără a recunoaște, de-a nu fi „considerați – slabi de înger”, uitând îndemnul Domnului:
„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” – Matei: 22, 39
Dar în tăvălugul vieții, cu multe responsabilități, majoritatea oamenilor au pierdut sentimentul umanității, iar dragostea pentru cei apropiați e firavă și fragilă. În tipologia comportamentală puțini știu că:
– Oamenii care sunt cei mai puternici sunt, de obicei, și cei mai sensibili.
– Oamenii care manifestă cea mai mare bunătate sunt primii care sunt ignorați sau repudiați rău tratați.
– Oamenii care au grijă de alții tot timpul sunt cei care au cea mai mare nevoie de ajutor.
– Cuvintele cel mai greu de spus sunt:
Iartă-mă!
Te iubesc!
Îmi pare rău!
Ajută-mă!
Mulțumesc!
Uneori, drama sufletească este înveșmântată în surâsul de pe chip, pentru ca persoana să pară fericită și mai ales de-a nu primi un tratament comportamental mai dureros ca propria suferință, adâncind prăpastia. Dacă ști să privești dincolo de zâmbetul ei, vei vedea cât de multă durere se ascunde sub el.
Din nefericire sunt tot mai putini cei care știu că o intenție pozitivă nu costă nimic, dar valorează mult, atunci când simți că te prăbușești în propriul suflet.
Așa ajung marile personalități să sfârșească în ignoranță și singurătate, deși au contribuit la bunăstarea materială și spirituală a majorității din comunitatea în care trăiește, adeseori prin prisma profesiei.
„Cel mai simplu act de bunătate este mult mai puternic decât o mie de capete ce se pleacă în rugăciune.” ― Mahatma Gandhi
Cele mai frecvente probleme fiind cele de sănătate și cele din familie, dar de fiecare dată ajutorul căutat în aproapele tău este inexistent și numai credința în Dumnezeu este salvatoare, când îți luminează cărarea spre care să-ți îndrepți pașii pentru a ieși la liman.
Numai puterea credinței îți scoate în cale oameni cu suflet mare, care să-ți întindă o mână de ajutor la nevoie, așa cum ne-a îndemnat Mântuitorul.
„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.” – Ioan: 13, 34
Pentru mărinimie și dragoste sufletească, Dumnezeu garantează fericirea și Împărăția Lui.
„Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” – Matei 5, 8 (Fericirea IV)
Dar este cu neputinţă să ne curățim inima, dacă nu ne vom curăți, mai întâi, sufletul de răutate, să poată pătrunde în ea: iubirea și ajutorul pentru cei nevoiași, suferinzi sau prigoniți, nădajduind că ne aduce fericirea și mântuirea, pe care ni le-a promis Mântuitorul
„Fericiți cei milostivi, ca aceia se vor milui.” – Matei: 5, 7 (Fericirea V)
Pentru fericire și mântuire, dragi prieteni din prezent, trecut și viitor, fiți buni și mărinimoși „că plata cea multă și dreaptă” o primiți ca pe o răscumpărare a luminii și păcii din tărâmul veșniciei!
Ascultând îndemnul Mântuitorului suntem conectați la puterea divină, despovărați robia păcatului.
„Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.” – Matei 5, 44
Este bine de reflectat la faptul că nimic din lucrurile materiale nu încape în suflet, ci doar bogățiile spirituale, pentru că sufletul este spirit în chipul material, cât poposește prin destinul pământesc. După moartea trupescă, toți suntem supuși legilor naturii.
„În natură nu se pierde, nimic nu se câștgă, totul se transformă!” – Lavoisier – părintele chimiei moderne
* Dor binele dăruit se întoarce înzecit, cu puterea Ziditorului, întrucât „Nimic fără Dumnezeu.”
* Dumnezeu fără noi rămâne tot Dumnezeu.
Noi fără Dumnezeu nu suntem nimic.
Maria Filipoiu
Sursa: Doxologia.ro


