Pentru tine…
Tu te-ai născut din dragoste curată
Și de iubire-ai fost înconjurată.
Te-am cunoscut fiind cinstită fată
Și n-am iubit o alta niciodată.
Tu ai trăit o viață fără pată
Și ai născut copii frumoși de-ndată,
Precum la Domnul mă rugam odată
S-avem, cu ei, familie bogată…
În jurul tău dansa lumina toată…
Erai frumoasă, fină, sprâncenată,
Cu trup mlădiu și gură fermecată,
Cu dulce cânt și-n dans plăcut săltată.
Cărări călcai și flori creșteau deodată,
De zeci culori erai împresurată
Și le zâmbeai duios, înamorată,
Lăsându-te de ele parfumată.
Adeseori erai îmbujorată
Când te-alintam și-ți sărutam pe dată
Obraji și ochi și gura ne-ntinată,
Cu dulce gust, de mine doar gustată…
Când val sălta din apa cea sărată,
De mână mă strângeai înfricoșată,
Mă-nlănțuiai ori te lăsai culcată
Pe brațul meu, total înfrigurată.
…………………………………………………….
De multe ori îmi pleacă gând la tine
Și-ncerc mereu să tot atrag uitarea,
Spre viitor să îmi refac cărarea,
Să las trecut și să gândesc de bine.
Dar mi-este dor și-n mine e chemarea,
Iar suflet gol îmi plânge cu suspine
Ce-ncarcă ochi cu lacrimi în ciorchine
Săltând pe val ce-n alb brăzdează marea…
Atâția ani trecuți mai șterg din urme,
Dar neuitat ți-e chipu-n mintea-mi trează
Și-n vise mii ce somnul vin să-mi curme.
Imagini vii ce trec, aleargă-n turme,
Iar umbra ta pe mine se mulează,
Dar tu nu ești, deci vino, mă veghează!
………………………………………………………
Poate nu știi ce vremuri ne apasă
Și cât de grea ne e trăirea…
De când sunt singur, stau închis în casă
Sperând, de sus, doar mântuirea.
Aș vrea să ies, dar legea nu mă lasă
Mă tem că uit ce e iubirea…
Dar tu nu știi ce vremuri ne apasă
Și cât de grea ne e trăirea!
Fac rugăciuni când mă așez la masă
Și plâng că piere omenirea,
Nu vreau să tac, să uit zidirea,
Căci nu sunt laș, ar fi greșeală crasă.
Poate că știi ce vremuri ne apasă…
………………………………………………….
Când voi veni, atunci când va să fie,
Să mă aștepți la margine de râu!
Eu voi fi mort…, acolo tu ești vie,
Cu flori în păr și fota prinsă-n brâu…
Eu nu voi ști, dar să-mi alegi în glie
Loc de popas aproape de pârâu.
Când voi veni, atunci când va să fie,
Să mă aștepți la margine de râu!
Când voi sosi, tu să-mi întinzi zglobie
Buchet de flori cules din lan de grâu,
Să trec din mal în mal peste pârâu,
Cu suflet doar, în mare bucurie…
Când voi veni, atunci când va să fie!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..