(volumul insomniei în alb și negru),

Din deziluzie și din „apa Oltului” care nu se oprește, se nasc aceste versuri.
Când simți că totul a fost o amăgire, poezia devine singurul mal sigur.

Poezia

Este firul sufletului
de care mă agăț
când totul pare pierdut.

Când inima-mi sângerează
de chinul cuvintelor care dor,
de tăceri care te târăsc spre abis…

Culeg armonii din cer
și scot cuvinte din pământ.

Îmi deschid larg brațele:
creez spații de lumină,
generez fluxuri,
mă transform în piatră
și erup ca vântul.

Culeg cuvintele
și le las în voia propriei lor vieți.

Soarele va străluci asupra lor.
Noaptea le va dezmierda mirosul.
Un rozariu al timpului intact
în devenire.

Nu-mi pot imagina viața fără scris.
Niciun om fără iubire.

Cuvintele sunt ochii mei.
Scriu ca să văd.
Scriu ca să ofer un cămin
inimii mele.

––––––––––––

Oltul curge mai departe

Mi-am scris durerea pe o piatră,
Și-am aruncat-o-n valul greu,
Dar Oltul n-are nicio vatră,
Și n-o va plânge-n locul meu.

El duce apele spre mare,
Cum duc și eu acest amar,
Căci dincolo de orice zare,
Un mal se naște din zadar

M-am aplecat să-mi spăl obrazul,
De praf, de jale și de el,
Să-i fure apa tot necazul,
Să nu-l mai port ca pe-un inel.

Să curgă Oltul, să tot ducă,
Minciuna ce m-a stins în drum,
Din fata care-alerga nălucă,
Să crească-o alta, de acum.

„I-am dat și suflet, i-am dat tot,
Dar n-a fost om, a fost doar umbră,
Acum nici să-l blestem nu pot,
În gura lumii, rece, sumbră.

Un vis clădit pe mal de apă,
S-a scurs prin degete, ușor,
De amăgiri, cine mă scapă?
Când Oltul n-are niciun dor.”

––––––––––

Amară vindecare

O vindecare amară este ca apa Oltului după furtună: e tulbure, e rece, dar e singura care te poartă mai departe. Nu e o iertare veselă, ci o acceptare grea, ca o piatră șlefuită de râu.

Mă ridic cu tălpile rănite,
Din mâlul de minciuni și dor,
Cu visurile toate risipite,
Dar învățând, încet, să zbor.

Amară-i cupa ce-am băut-o,
Și malul e străin și el,
Dar viața, așa cum am știut-o,
S-a dus pe Olt… odată cu el.

Nu-l strig în urmă, nu-l mai caut,
Rămân cu marea-n piept, pustie,
Din trestia de mal fac flaut,
Să-mi cânte singur, de vie.

Camelia Opri, Roma, Maggio, 2007.

by

Referinţă Bibliografică

Camelia Opriţa : Poezie fără văluri: Oltul curge mai departe/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 5 mai 2025