Când din nimic ajungi să faci motiv de bucurie,
Înseamnă că trăiești mai mult în stări de reverie…
Și cei din jur te-or bănui de nu cumva ești dus,
Te-or cerceta cu de-amănuntul de jos și până sus.
Când din nimic ajungi să crezi că poți avea o șansă
Să construiești ceva măreț în lumea asta-n transă,
Ești mai puternic decât crezi, și mulți n-or înțelege:
Istorie făcut-au bravii și nesupuși de lege…
Când din nimic o gospodină hrănește-o trupă de flămânzi,
Ce-i mulțumesc pentru festin, privind-o-n ochi-i blânzi,
E semn că-n viață e posibil minuni să faci de vrei,
N-o cred aceia insensibili și trăitori ca strei.
Când din nimic se oțărăște cel stăpânit de nervi,
În fața lui dacă te afli, cu calm să te rezervi…
Că e de-ajuns doar o scânteie să-nceapă un scandal
Și-atunci sunteți deopotrivă tiparul de vandal.
Când din nimic îmi fac o lume în care liniștea-mi găsesc,
E pentru c-am ajuns la vârsta când tot din juru-mi prețuiesc,
Și-n sufletu-mi strâng nestemate de orișiunde mă găsesc,
Cu Dumnezeu merg înainte, până ce lumea părăsesc.
28.10. 2022, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor
by