(Ortansei…)
Renaşte iar culoarea
Din ţărna odihnită,
E verde iar cărarea
Sub pleata de răchită.
Din luncă se aud
Cântări de mandoline,
Ison de zumzet surd
Ţin coruri de albine
Privirea-mi se inundă
Cu rozele din ram,
Miresmele abundă
Ca-n sânul lui Avram.
Când firea viu primeşte
Sub ochii mei miraţi,
De omul ce priveşte,
Cum viul să-l desparţi?
Mă rog la Tine, Tată,
În ruga mea de seara:
Când îmi vei bate-n poartă,
Să n-o faci primăvara…
(Foto: Peisaj de Anca Bulgaru)


