De nimeni mi-e dor,
De nimeni ascult
Și nimeni în mine nu crede…
Cine s-asculte
Umilu-mi cuvânt?
Cine să vadă cum
Vremea se cerne
Și-n urmă-i rămâne
Iubirea
Ce-și cată mormânt?
De cine să-mi leg pocăința
Și cine-i curatul s-o ceară?
Cine e omul să creadă
Că pot eu să mint
Seară de seară?
Cuvintele-mi zboară
Chiar dacă sună frumos
Ori par că sunt file de vis,
Adesea-s comune
Chiar dacă adună
Doar ce este demn…
Crezute nu mi-s!
Dar, de vorbesc
Cu gândul aiurea
Și buzele-mi mint
Ori mâna înșală
În dulci mângâieri
Pe trupul ce-așteaptă
Tributu-i firesc,
Se pare că-i bine
Și dulce mi-i gura,
Precum e minciuna
Ce-n fugă șoptesc…
Atunci, mă întreb,
Într-o doară:
De preț e iubirea?
Adevărul, minciuna?
Chiar de-s povară
Sau toate-s nimic,
Toate sunt una?
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..