Dacă mă cauți
când ți-e dor de mine,
să nu întrebi oameni,
căci nu vor ști a spune,
să nu întrebi pe nimeni…
Când vei auzi foșnetul pădurii,
vei ști că-alerg cornute
și când răsare soarele
mă vei zări-n lumina sa
pe creste… sus, pe munte…
Iar clipocit de ape de auzi,
să știi că-s eu
cântând pe-o punte
sonetul dragostei
ce ți-am purtat mereu…
Și dacă Luna o-ntâlnești
prea palidă în noapte,
să nu mă plângi, că nu-s pierdut,
ci te-am găsit, te-mbrățișez
și îți vorbesc în șoapte…
Și până-n zori de zi, noi doi,
trăi-vom iar povestea
prin care singuri ne-om croi
calea din basmul nostru drag,
să dăm și Lumii vestea!
Autor: Malciu Marian
Referinţă Bibliografică |