Ce-i cu tine, toamnă blândă?
Mergi încet și ești plăpândă…
Deși norii stau la pândă,
Tot căldura ne inundă.
Luminoasă, surâzândă,
Chiar și ziua ți-e scăzândă,
Dar nu pari deloc flămândă
Nici de ploaie picurândă…
Porți cu tine vreo osândă?
Îți e teamă să te vândă
Timpul care stă la pândă
Să îți fure vreo izbândă?
Vara este muribundă,
Deși fructe-n pomi abundă.
Nici nu-ncearcă să le-ascundă,
Ci, din contra, e fecundă!
Te vreau toamnă fremătândă,
Agresivă, fluturândă
Și în luptă furibundă,
Nu slabă și lăcrimândă!


