Cartea cu titlul ,, Cealaltă pagină semnată de poetul Gheorghe Suchoverschi a apărut la editura ,,Armonii Culturale” și cuprinde versuri ce aparțin cu precădere genului liric. Poezia este o modalitate de a trăi spiritual, prin urmare, este o Regină a spiritului așa cum au spus mulți oameni ai condeielor, care scriu cu un colț de inimă.,,Audax fortuna iuvat” spune un dicton latin,adică norocul îi ajută pe cei îndrăzneți,deși nu toți poeții sunt îndrăzneți și totuși… mulți scriu încât pentru fiecare soarele are o rază de răspuns pozitiv.Amintind un citat din poemul lui Dumitru Velea care spunea că acel ce se transformă ,figurativ într-o carte ,, Este viu fără de moarte,, constat că Gheorghe Suchoverschi de mult a metamorfozat viața într-o carte devenind unul din nemuritorii literaturii vrâncene printr-o trăire poetică autentică. Așa cum spune Mariana Vichi Vârtosu întreg volumul este,, o provocare spirituală așa cum se întâmplăcu poezia de calitate. Poezia rămasă doar ,,un epitet” în gândul poetului va fi de fapt ,,O făclie aprinsă în citate,”întocmai ca făclia eminesciană. Cine pătrunde esența poeziei lui Gheorghe Suchoverschi cumulează regenerarea naturii cu regenerarea existenței sale ,,Și-n locul acela tainic sub aripa zăpezii crescu un ghiocel ,,Fiul lacrimei,” aceeași idee se desprinde grațios din poezia ,,Rondelul renașterii” ,,Și-nmuguresc luminile în noapte cum se desfac tăcerile în șoapte,” Poezia apare ca o adevărată Sânziană care e scrisă ,,Cu iambii exilați prin rană,” e o imagine sclipitoare care revine ,,În oniricul decor,” acest decor este visat ,,Din sfera pământeană” și scris în numele unei existențe serafice.
,,Melancolia risipirii” este creația cu tentă filosofică , antamând tema,, timpului fugar” iar ,,Nisipul devenit cavaler al tristeții,” a rămas static ,, într-o clepsidră secătuită de nostalgie după o mână care a uitat s-o întoarcă.” Aleasa sufletului complex al poetului este poezia pe care,, Ar înmulti-o de-atâtea ori la nuntă susținută de romanticele viori,.” Ajungând la poezia ,,Iertare,” descoperim gingășia unui lirism asemănător celui al Elenei Farago unde era strivit un gândăcel, iar aici petala unei flori, căreia poetul îi cere cu pioșenie iertare,,Și-aș renunța la zbor să le prefac petale.”Muza poetului este viața însăși cu lumini și umbre , flux și reflux, ,,, o adevărată călătorie prin labirintul ei, care uneori se suprapune peste un pustiu. În ,,Noaptea despărțirii,”ideea revine în ,,Păienjenișul unui destin de pelerin”: ,, Genunchiul faptei sub imbold de spin din caldarâmul surghiunului etern, i-a ridicat ninsoarea din infern,spre piscul unui isihast destin de pelerin.” Profunzimea filosofică a lui Gheorghe Suchoverschi fixează poezia într-un tablou inconfundabil ,substanțial apropiindu-se de imagini cvasieminesciene.
,,De pe pământ trecute-s toate deși tu azi încă le vezi”.
Vorbind de o eventuală ,,Plecare în mituri”, poetul se predestinează unui parcurs poetic fără sfârșit menit să creeze stări de spirit deosebite.Poetul Gheorghe Suchoverschi este un artist, actor , interpret, sonetist, rondelist care trăieșe deseori acel remember nostalgic după anii frumoși care i-au pictat din când în când existența. ,, Finalul unui cântec”este semnalul stingerii, expresia zădărniciei și vremelniciei într-un ultim salt al vieții,,,Ca un cântec mai aproape de final”.
Volumul,,Cealaltă pagină” semnat de Gheorghe Suchoverschi este o altă pagină a poeziei sale,un izvor de imagini și metafore care invită iubitorul de poezie la un adevărat maraton de lectură unde se trăiește primenirea spirituală, superioară oricărei trăiri.
Cronică semnată de Constanța Cornilă


