DRAGI PRIETENI,
Mă alătur celor care bat la ușa dumneavoastră cu lumina dintr-o astră și în inima mea revărsată, în Ajunul de Crăciun, când orice român pare-a fi mai bun. Colinda e pe buze și, fără niciun fel de scuze, intră foarte repede în undă și, credeți-mă, în lerui-ler abundă.
Frumosul
Frumos, de Crăciun,
nu e decât un colind,
după cum, în an, frumos
nu e decât un râu șopotind.
Un pisc de iubire sunt
Mă port pe-acest pământ,
În zilele Crăciunului,
Cu trupul topit în cânt.
Simt o nouă haină –
De culoarea îngerului.
Un pisc de iubire sunt.
Aștept minunatul vânt
Din seninul cerului
Să mă semene cuvânt.
Mă duc precum colindul,
Spre mâinile Domnului.
Și-aud:
– Te binecuvânt!
Rugăciune de Crăciun
Dă-i, Doamne, Crăciunului
Întinderi cu zăpadă!
Dă-i, Doamne, Crăciunului
Puterea să nu cadă!
Bătaia inimii lui,
În valea noastră, cântec.
Fiii buni, poporului,
Zidesc câte-un Văratec.
Pe caii sărbătorii,
Aduși către izvoare,
Încalecă feciorii
Și dragile fecioare.
Din grindă, busuiocul
Și din cui, icoanele
Veghează ca norocul
Să umple cotloanele.
Pe masă, cozonacul,
Friptura, trandafirii,
În suflet, duc balsamul –
Doar spre salvarea firii.
Colindul se ivește
Și omul smerit este.
Pământul se sfințește.
Se mișcă o poveste!…
Și mie, Doamne, Crăciun!
Ce sfântă sărbătoare!
Că și eu, de-s rău sau bun,
Din Crăciun, măcar o boare!
Amin!
Acasa, de Crăciun
Ce zgomot făcea focu-n soba oarbă
Când intra Crăciunu-n casa noastră!
Destulă căldură și masă plină,
Copii cuminți, mușcate-n fereastră,
Preșuri curate, perne primenite
Candelă aprinsă, imn fierbinte,
Inimi prin fața icoanei trecute…
Asta-i punea mama înainte.
Și Crăciunul bucurie se făcea.
Ajungeam stea. Nu era loc de-ntors.
Și tata-njurătura o ascundea
Încă de ieri, din zori, după un tors.
Ce mică era odăița-n care
Colindul tatei tavanul spărgea,
Iar murmurul mamei, peste ceilalți,
Suflarea îngerească aducea.
Soarele mai multe raze trimitea
Prin cea fereastră de la miază-zi,
Iar odaia catedrală o simțeam.
Nu voiam moartă o astfel de zi.
Atunci am învățat lumină să fiu
Și mult să ard pe un altar, cântând.
Și-un calendar, într-o firidă-a lui,
Să mă așeze când voi fi tăcând…
Mai dă-mi, Doamne, Crăciun!
Doamne,
Mai dă-mi Crăciun!
Frumos îl mai pui pe umeri!
Să știi că-mi și place
și știu și ce să fac cu el.
Îl împletesc cu lerui-ler.
Îl încarc cu flori de măr.
Îi strecor visuri în muguri.
Îi deschid ochi în fulgi de nea.
Și să simți, Doamne,
Ce miros are Crăciunul la mine:
A cozonac și iubire,
Ori a grâu și mulțumire.
Ascultă-mi, Doamne,
Rugămintea
Până cărțile nu sunt făcute!
(Din volumul „Cântece la poarta lumii”)
Din lumina peșterii sfinte de la Bethleem să vă împărtășiți în aceste zile, în bucuria pruncului Iisus și a sărbătorii, cu nădejdea dobândirii bunătății, îngăduinței și smereniei. L La mulți ani! Pace și binecuvântare! Și verde trunchi de brad!
Cu toată dragostea,
fam. Stan M. ANDREI
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..