Din Dragostea-I Divină, Dumnezeu a creat lumea,
I-a dat Pământul să-i fie locuință temporară,
I-a pus luminători să-i lumineze ziua și noaptea,
I-a dat putere să-și facă viața cât mai ușoară.
Și pentru că ea, lumea, rătăcind drumurile,
Pierdu credința-n Creator și-n bunătatea Lui,
Trimisu-i-a pe Unicul Său Fiu să-i spele păcatele
Și garanția minunilor, Sfințenia Duhului.
Cupola sub care planeta își poartă suflarea,
Pe drumul eliptic în repetări milenare,
E Sfântul Duh pogorât când Iisus Botezarea
Acceptă smerit, pentru lucrarea de încreștinare.
Unde e pace, bunătate, armonie, blândețe,
Pogorâtu-s-a Duhul Sfânt, în suflete acceptat,
Oamenii au bucuria-n privire și-și dau binețe,
Viața nu mai pare coșmar, este dar cu adevărat.
12 ian. 2923,Vernești, Buzău, România-Georgeta Tudor
by