La mulți ani, România reÎntregită!!
La mulți ani, Inimi de Aur – Inimi de România!
La mulți ani, Gala Poeziei ȘAPTE INIMI ROMÂNIA!
CHEIA LUMII (fragment)
Autor: Lhana Roma-Nova
***************************************
ACTUL II: Lhana Roma-Nova în dialog cu Vasile Alecsandri
***************************************
___________________________________________
ACTUL II. Scena 2.1.: Deșteptarea României
___________________________________________
Motto:
,,În 24 de ceasuri am văzut atâte lucruri nepotrivite, atâte contrasturi originale, că nu știu nici acum dacă Valahia este o parte a lumii civilizate sau de este o provinție sălbatică.”
(Vasile Alecsandri)
Motto:
,,Mărite bard Alecsandri! Valahia este azi o perlă a lumii civilizate, o nestemată râvnită de aceiași împărați pentru propriile lor diademe. Chiar dacă luptăm, ne-au cotropit durerea, minciuna, grijile, nevoile, depărtarea, bolile și iluziile oferite de politicieni din patru în patru ani (sau și din cinci în cinci ani). Bătrânii noștri se usucă de dorul copiilor plecați la muncă printre neamuri și etnii străine; bătrânii noștri nu-și cunosc nepoții decât din fotografii, dar foarte grav este faptul că nepoții nu-și mai întâlnesc niciodată bunicii. Se întâmplă cam așa, cum spunea Domnia Voastră: banul este cea mai sigură piatră de încercare a firii omenești!” (Lhana Roma-Nova)
,,Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se-nalţă pân’ la ceruri din a lumii deşteptare,
Ca o lungă salutare
Cătr-un falnic viitor?”
– Nu vom sta în adormire, nu vom sta în nemișcare,
ci porni-vom odiseea neamului cel Românesc,
vom fi vulturi care-și poartă strâns în sfintele lor gheare
mir și azimi, închinare
înspre munții de speranță, cu-al lor pisc moldovenesc!
,,Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate?
Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
Ce pătrunde şi răzbate
Orice suflet omenesc? ”
– Noi simţim inima noastră că tresare şi se bate!
Și simțim în pieptul nostru aripa reîntregirii
cum ne mângâie în taină, când de peste Prut străbate
plâns de prunc ucis de frate
ce-a-ncălcat legea lui Moise, ce-ncălcat-a legea firii!
,,Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare
Ş-acum neamurile toate către dânsul aţintesc
Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
Se cerc vesel ca să zboare
Către soarele ceresc! ”
– Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare
ce speranțe scânteiază dinspre zări răsăritene,
în tangou se-ntrec rumânii când deodat’ răzbate-o boare…
vor sosi ca să le smulgă dureroasele hotare
muzici vechi, samaritene!
,,Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire?
Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire,
La obşteasca fericire,
La obştescul viitor? ”
– Numai eu, Popor Român, nu zac vecinic în orbire!
Voi fi vrednic de-astă clipă, primesc binecuvântare
și trezi-voi toți eroii care dorm sub lespezi reci, să scăpăm de înrobire,
iară jugul despărțirii va cădea sub grea zdrobire
când Moldova-n cer trimite a ei sfântă cuvântare!
,,Până când să creadă lumea? O, copii de Românie!
C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie
Şi la caru-i de trufie
Să ne-njuge ea pe noi? ”
– Până când să creadă lumea? O, copii de Românie!
Dorul-dor de libertate, nesecat izvor de dor,
șerpui-va mari imperii, împărați și zei de ceară, îmbrăcați în falsă ie,
care au jucat la zaruri neamul nost’ cel Românesc, preaiubita-mi glie…
să le smulgă nemurirea ce-au furat-o din pridvor!
,,Până când în ţara noastră tot străinul să domnească?
Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni?
La arme, viteji, la arme! faceţi lumea să privească
Pe câmpia românească
Cete mândre de români! ”
– Până când în ţara noastră tot străinul să domnească?!
A trecut deja secunda, fiară, ultimă-ntrupare
ce iluzii-ntortocheate semăna printre stăpâni, viclenie-iască…
dintre sute de castele, frații-și spun că-i părintească
numai casa-n care cântă: România Mare!
,,Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie
Şi de-acum pe vecinicie
Cu toţi mâinile vă daţi! ”
– Sculăm, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!
Cetera va ceteri, doina doină va doini, câmpul câmpuri va câmpi
iar din stânga și din dreapta ne vom coase harta c-un coltuc de glie,
ne vom coase cerul: Marea Românie…
Prutul Prut va prutuli!
,,Hai, copii de-acelaşi sânge, hai cu toţi într-o unire!
Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
Pas, români! lumea ne vede… Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastră să jertfim! ”
– Hai, copii de-acelaşi sânge, hai cu toţi într-o unire!
Te coboară dintre stele, Bard de la Mircești, te coboară în Carpatum
să ne zvârli tricolorul, curcubeu ce plânge-n strană și ne dă de știre,
printre lacrimi roș-galben-albastre, ADN numit credință întru nemurire…
fiice, fii valahieni, mâinile ne-om datum!
,,Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind,
Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire moştenind. ”
– Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Fericit acela care zăvorăște ura în cămara iertării!
Fericit acela care preface grindina în flori de cicoare!
Fericit acela care sărută tălpile ce-i ară ogoare!
Fericit acela care sloboade porumbelul și-l redă zării!
Fericit acela care cată noaptea-n licurici
și se-ntreabă și se-ntreabă: Întuneric, mai ai, Doamne?
Dacă da, Te rog din suflet ca să-l iei de-aici,
dă-mi lumina pentru prunci…
Daco-România, leagăn de icoane!
_________________________________________
ACTUL II. Scena 2.2.: Transcedental rodeo
_________________________________________
……..
Julieta (fericită că-și poate mărturisi dragostea):
Mărite bard Alecsandri!
Din alb și negru nu răsare gri,
ci numai galben, roșu și albastru,
căci eu sunt… Julieta iar tu… astru
ce fost-a botezat Romeo
de-al nost’ transcedental rodeo!
Tu, bard al nemuririi noastre!
Tu, înger prigonit din Cer
și nimb al poeziei scrise-n glastre…
credeai că te trădez și o să pier?
Nicicând, niciunde și nicicum
nu voi slăbi din sinea-mi Românismul,
ci-l voi purta în slavă, nu oricum…
iar Prutul cât degrabă ne-a fi istmul!
Tu, inimă de vechi și nou!
Tu, candelă de sărbătoare
și talisman din vechi ecou…
credeai că te trădez și-s muritoare?
Nicicând, niciunde și nicicum
nu voi slăbi din sinea-mi România!
O voi iubi cu slavă, nu oricum…
iar Prutul cât degrabă ne-a fi glia!
Tu, ram din Decebal-Zamolxis!
Tu, vechi stejar al vechii Dacii
și cetină născută-n brad prezis,
credeai că te trădez și-mi scutur macii?
Nicicând, niciunde și nicicum
nu voi slăbi din sinea-mi Valachia!
O voi cânta prin slavă, nu oricum…
iar Prutul cât degrabă ne-a fi ch(e)ia!
Tu, fiu din Mircea, Ștefan și Mihai!
Tu, iederă ce-ndură ierni păgâne
și fag încolăcit de-așa făptură-scai…
credeai că te trădez, Alecsandri-Române?
Nicicând, niciunde și nicicum
nu voi slăbi din sinea-mi Țeara Rumânească,
ci voi zidi și rezidi-o din parfum…
de Nistru, Prut și Dunăre getească!
Epilog:
Nu lumea este cheia țării mele, ci România este cheia lumii!
Pictura:
România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății (C. D. Rosenthal)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..