Cu cine, Doamne, pot vorbi de-acuma
Şi cui să spun că lumea n-are lege?
Se sfarmă gând şi praf de el se-alege
Şi nu se mai respectă nici cutuma.
Credinţa scade, turmele-s pribege
Şi peste tot se varsă parcă ciuma,
Pe câmp uscat se joacă moartea numa
Şi-acest blestem, nu-i sfânt să-l mai dezlege.
Sunt bani, petrol şi scopuri bine-ascunse
În ăst prăpăd ce viaţa ne-o scurtează
Şi-n taina vorbei Tale se loveşte
Cu incultura crasă ce dospeşte,
Inundă minţi şi inimi sunt străpunse.
Deci, vino Tu şi pace reaşează!
MARIAN MALCIU
by