COLB, TĂCIUNI ȘI FUMUL…
 #AnnaNoraRotaru – autor

Pe-o coală-mi las gândirea, cu lacrimi de cerneală…
Din sufletu-mi se scurg, din prelinsele-mi pe trup…
Când cu litere cu-nflorituri și cu-o caligrafie ideală,
Când mărunt le scriu și când strâmb, la repezeală,
Precum simțurile mă năpădesc, cavalcadă și erup,
Făr-a vrea firul gândirii să-ntrerup…

Așa de multe am să scriu, de parcă m-arde jarul…
Ca lava răbufnind să iasă, din a minții-mi rătăcirea…
Dar, deși se-nghesuie puhoi, ca ajunse la hotarul,
Tot așa-mi se risipesc, în volbura timpului, fugarul,
Că, din tumultul lor, mă-ntreb: s-a prăpădit oștirea
Sau, poate îmi dictează născocirea ?

Și-așa, pasăre de noapte, îmi ciugulesc rărunchii,
Lăsând izvorul de trăiri să se scurgă pân’ să sece…
La urma toată, rămân copilul cu zdreliți genunchii,
Precum doborâți copacii, când li se sfarmă trunchii,
O salcie plângătoare, ce-nghite lacrime să le ferece
În rădăcini, durerile-i să și le înece…

Ce rost are să mai scriu? Să cat altundeva menirea,
Că-mi pierdui Steaua Polară, ce-mi arătase drumul…
Deznădejdile simțind, că lumii mele i-a pierit lucirea,
Nimic nu mai găsesc, oricât caută cerneala fericirea
Că, din noian de năzuințe pierit-a noima și parfumul,
Alegându-mă cu colb, tăciuni și fumul…

______________ NORA _______________
versuri din vol. __ „Dincolo de magia cuvintelor” __

by

Referinţă Bibliografică

COLB, TĂCIUNI ȘI FUMUL… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 martie 2025