CONSTANTIN ȘI ELENA – PĂRINȚII CREȘTINISMULUI

* Credința în Dumnezeu și în taina rugăciunii este misterul religiei prin care e salvată omenirea de la dispariție. În simbolul Sfintei Cruci e biruința vieții asupra morții. – Maria Filipoiu

Religia, arta și știința sunt ramuri ale același copac. Ele au drept scop înnobilarea ființei umane ridicând-o din sfera limitată a existenței fizice și călăuzind-o spre libertate.” ― Albert Einstein

În ziua de 21 Mai sunt prăznuiți de creștinii catolici și ortodocși – Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena – datorită cărora creștinismul a devenit religie permisa, jertfele sângeroase fiind interzise și duminica a fost stabilita zi de odihna în Imperiul Roman.
Istoricul acestei sărbători este legat de biruința Împăratului Constantin I, prin credință.
În anul 312 a avut loc bătălia de la Podul Vulturului, în care Constantin l-a invins pe Maxențiu. Istoricul Eusebiu de Cezareea, biograful lui Constantin, și apologetul Lactantiu au descris viziunea pe care Împăratul a avut-o inainte de luptă. El a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripția „hoc signo vinces” (prin acest semn vei invinge). Noaptea i s-a arătat Iisus Hristos în vis, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale Sfânta Cruce, ca semn protector în lupta care urma. Acest steag care purta însemnul creștin s-a numit „labarum”.
În timpul domniei, Sfântul Constantin cel Mare a luat o serie de hotărâri, care au schimbat soarta creștinismului. Împăratul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful său. A murit la scurt timp, în Nicomidia și a fost înmormântat în Biserica din Constantinopol – ctitorită de el.
Cercetătorii sunt de părere ca deciziile Împăratului Constantin în favoarea creștinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena – „cu mână de fier și credință mare” – care s-a aflat în permanență în umbra unicului său fiu, departe de atenția publică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste și afecțiune. În anul 306, fiul său a fost proclamat de armata romană drept august al imperiului, imediat dupa moartea lui Constanțiu Chlorus (tatăl lui Constantin). El si-a adus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de „Nobilissima Femina” – Nobila Doamnă.
în anul 325, Împăratul Constantin i-a oferit mamei sale, cea mai mare distinctie pe care o putea primi o femeie, aceea de „Augusta”. Tot în anul 325, Sfânta Elena a plecat într-o expediție la Ierusalim, pentru a căuta Sfânta Cruce, pe care fusese răstignit Iisus Hristos.
După „Aflarea Sfintei Cruci” (sărbătorită la 14 Septembrie), Împărăteasa Elena a luat cu ea o parte din Crucea Domnului, precum și piroanele folosite la răstignirea lui Mântuitorului, pe care le-a pus în capela palatului, după care a început construirea unor biserici la Mormântul Domnului (Biserica Învierii), în Betleem (Biserica Maicii Domnului) și Biserica de pe muntele Maslinilor.
Dupa ce și-a petrecut ultima etapă a vieții la locurile sfinte, Elena a murit în anul 330. Sicriul ei, o adevarata bijuterie artistica, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.
Sfânta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebita din partea crestinilor. Numele ei, care se traduce – “făclie”, “torță”, “strălucirea soarelui” – este purtat de nenumărate credincioase. În cinstea ei s-au ridicat biserici, mănăstiri, așezăminte teologice sau sociale. Ea a fost și rămâne un simbol de puritate, dragoste părintească, nădejde și credință autentică.
Pentru grija pe care a arătat-o săracilor, pentru preocuparea față de problemele creștinismului, dar și pentru evlavia și credința puternică, Împărăteasa Elena este cinstită ca sfântă în întreaga creștinătate.
Sfânta Elena este și ocrotitoarea arheologilor, datorită demersului ei de a cauta crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Sfinții Împărați Constantin și Elena în Ortodoxia Română

În România – Hramul istoric al Catedralei Patriarhale din Bucuresti – Sfinții Împărați Constantin și Elena
Unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din țară, închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena este Catedrala Patriarhală din București – ctitorie a voievodului Țării Românești, Constantin Șerban Basarab (1654-1658) – care a fost sfințită în 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ștefan al Țării Românești și cu episcopii de Râmnic și de Buzău.
La Hramului Catedralei din 2002, o delegație a Bisericii Ortodoxe din Cipru a dăruit vrednicului de pomenire patriarh Teoctist Arăpașu, o raclă cu particele din moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, aduse de la Mânăstirea Kykkos, împreună cu o copie după icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Evanghelist Luca, care se păstrează în mânăstirea cipriotă.

Obiceiuri și superstiții de Sf. Constantin și Elena

În ziua de 21 Mai – Sfinții Constantin și Elena – există în calendarul popular, o serie de obiceiuri și superstiții, care fac referire la vara ce urmează sa-si faca apariția.
– La Constandinu Puilor sau Constantin Graur – sărbătoare adresată păsărilor din pădure – se spune că păsările își învață puii să zboare, dupa ce li s-a dezlegat glasul la Vlăsie (11 februarie), s-au împerecheat și-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie).
– Ca sărbătoare agrară, ziua de Constandinu Puilor era ultima zi în care se mai semanau porumbul, ovăzul și meiul. În popor se spune ca tot ce se seamana dupa aceasta zi, se usucă.
Podgorenii respecta ziua de Constantin Graur in ideea ca, daca vor munci, graurii le vor distruge strugurii.
– În această zi sunt interzise muncile agricole – mulți agricultori nu lucrează de Sfintilor Constantin și Elena, pentru a evita pagubele aduse holdelor de pasarile cerului.
Oamenii trebuie să tină sărbătoarea, pentru ca puii din gospodarie sa nu fie mancati de ulii.
– Constantin și Elena este și o sărbătoare pastorală – ziua în care păstorii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele și pe cine vor angaja sa le păzească pe timpul pășunatului.
în această zi se măsoară și se înseamnă pe răboj, laptele de la oile fiecăruia, pentru a repartiza corect, brânza strânsă din lapte.
– Sărbătoare a purificării era marcată prin focuri în locuri speciale, ce aveau rol de alungare a duhurilor rele, unde se adunau toți sătenii. Prin acest foc obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cat vor sta la stână.
– Tămâiatul semănăturilor: femeile, pentru a alunga duhurile rele, tămâiază și stropesc cu aghiazmă semănăturile, pentru a le apăra de forțe malefice.

Tradițiile creștine și ritualurile populare fac parte din tezaurul mitologic al popoarelor, ca parte identitară în istoria neamului.

De Ziua Onomastică:
La mulți ani cu sănătate și biruință, creștinilor binecuvântați cu numele Sf. Constantin, Elena și derivate din acestea!

SF. ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA – TRADIȚII ȘI SUPERSTIȚII

Creștinii catolici și ortadocși serbeaza pe 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si Elena, datorita carora crestinismul a devenit religie permisa, jertfele sangeroase au fost interzise si duminica a fost stabilita zi de odihna in Imperiul Roman.

Sfintii Imparati Constantin si Elena sunt sarbatoriti pe 21 mai atat de bisericile ortodoxe, cat si de cele catolice la fel cum sunt serbati apostolii.

Pentru ziua de 21 mai (Sfintii Constantin si Elena) exista o serie de obiceiuri si superstitii care fac referire la vara ce urmeaza sa-si faca aparitia:

– multi agricultori nu lucreaza de Sfintilor Constantin si Elena, pentru a evita pagubele aduse holdelor de pasarile cerului; in unele regiuni ale rarii este ultima zi in care se mai poate semana porumb, ovaz si mei, deoarece, in popor, se vorbeste ca tot ce se seamana dupa aceasta zi se va usca;

– podgorenii respecta ziua de Constantin Graur in ideea ca, daca vor munci, graurii le vor distruge strugurii;

– ziua de 21 mai (Sfintii Constantin si Elena) este ziua in care pastorii hotarasc cine le va fi baci, unde vor amplasa stanele si cine le va pazi pe timpul pasunatului;

– femeile, pentru a alunga duhurile rele si necurate, tamaie si stropesc cu aghiasma; pentru a se apara de forte malefice, taranii aprind un foc mare si stau in jurul lui, prin acest foc obisnuiesc sa treaca si oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cat vor sta la stana.

In calendarul popular, sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este o sarbatoare a pasarilor de padure, numita Constantin Graur sau Constantinul Puilor.

Sfinții Constantin și Elena:
Cercetătorii sunt de parere ca deciziile Împăratului Constantin in favoarea crestinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena, care, “cu mana de fier si credinta tare”, s-a aflat in permanenta in umbra unicului sau fiu.

Sfinții Constantin și Elena:
Elena nu s-a recasatorit si a trait in umbra, departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau, pe care l-a sprijinit cu dragoste si afectiune. In anul 306, fiul sau a fost proclamat de armata romana drept august al imperiului, imediat dupa moartea lui Constantiu Chlorus. El si-a readus mama la curtea imperiala, conferindu-i titlul de “Nobilissima Femina” (Doamna prea nobila).

In anul 325, Constantin i-a oferit mamei sale cea mai mare distinctie pe care o putea primi o femeie, aceea de “Augusta”. In anul 325, Sfanta Elena a plecat intr-o expeditie la Ierusalim, pentru a gasi Sfanta Cruce pe care fusese rastignit Iisus Hristos.

Imparateasa Elena a luat cu ea o parte din Crucea Domnului, precum si piroanele care ar fi fost folosite la rastignirea lui Iisus, pe care le-a pus in capela palatului. In perioada petrecuta la Ierusalim, imparateasa Elena a inceput constructia unor biserici la mormantul Domnului (Biserica Invierii), in Betleem sau pe muntele Maslinilor.

Dupa ce si-a petrecut ultima etapa a vietii la locurile sfinte, Elena a murit in anul 330. Sicriul ei, o adevarata bijuterie artistica, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.

Sfanta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebita din partea crestinilor. Numele ei, care se traduce ca “faclie”, “torta”, “stralucirea soarelui”, este purtat de nenumarate credincioase. In cinstea ei s-au ridicat biserici, manastiri, asezaminte teologice sau sociale. Ea a fost si ramane un simbol de puritate, dragoste parinteasca, nadejde si credinta autentica.

Pentru grija pe care a aratat-o saracilor si oamenilor simpli, pentru preocuparea fata de problemele crestinismului, dar si pentru evlavia si credinta puternica, imparateasa Elena este cinstita ca sfanta in intreaga crestinatate.

Sfanta Elena este si ocrotitoarea arheologilor, datorita demersului ei de a cauta crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos. In decursul domniei sale, Sfantul Constantin cel Mare a luat o serie de hotarari care au schimbat soarta crestinismului.

Astfel, in anul 312 a avut loc batalia de la Podul Vulturului, in care Constantin l-a invins pe Maxentiu. Istoricul Eusebiu de Cezareea, biograful lui Constantin, si apologetul Lactantiu au descris viziunea pe care imparatul a avut-o inainte de lupta. El a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia “in hoc signo vinces” (prin acest semn vei invinge). Noaptea, i s-a aratat Iisus Hristos in vis, cerandu-i sa puna pe steagurile armatei sale Sfanta Cruce, ca semn protector in lupta care urma. Acest steag care purta insemnul crestin s-a numit labarum.

Imparatul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful si apropiatul sau. A murit la scurt timp, in Nicomidia, si a fost inmormantat in Constantinopol, in biserica ctitorita de el. In traditia populara se vorbeste despre imparatii Constantin si Elena ca despre parintii Sfintei Cruci.

In calendarele populare, aceasta zi era cunoscuta mai degraba sub numele de “Constantin Graur” sau “Constantinu Puilor”, pentru ca, din aceasta prima zi a verii, pasarile din padure incep sa-si invete puii sa zboare, dupa ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au imperecheat si si-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie).

Oamenii trebuie sa tina sarbatoarea, pentru ca puii din gospodarie sa nu fie mancati de ulii. In ziua Sfintilor Constantin si Elena este bine sa nu se lucreze, pentru ca holdele si strugurii sa nu fie distrusi, iar pana in 21 mai trebuie sa fie semanate porumbul, ovazul si meiul, potrivit traditiei populare.

Însemnătatea Sfinților Constantin și Elena

​În ritualul creştin,
​sunt slăviți Sfinți din icoană,
Împăratul Constantin
​lângă mama sa, Elena.

​Fiu şi mamă au domnit
​în credinţa creştinească,
​prin care au biruit
​duşmani ce-au vrut să-i robească.

​Împăratul a văzut
​noaptea pe cer, semn de cruce
​și îndată a crezut
​că la biruinţă-l duce.

​Punându-şi speranţele
​în credinţa de-a învinge,
​a-nsemnat steagurile
​la soldați, cu semn de cruce.

​Învingător, a zidit
​o cetate mult slăvită.
​Prin veacuri a dăinuit,
​Constantinopol numită.

​Peste timp canonizați
​pentru tăria credinţei,
​Sfinţii și Drepții Împăraţi
​sunt exemplul biruinţei.

​În sfânta Împărăție,
​apostoli ai lui Hristos
​au locul în religie
​şi-n calendarul ortodox.

​De creștini e prețuită
​icoana cu Împăraţi.
Iar ziua-i sărbătorită
​de cei ca Sfinţii botezaţi.

​Nimic nu se munceşte,
​că va ploua cu grindină,
iar mana pârjoleşte
​legumele din grădină.

​De ulii sunt atacate
​păsările din ogradă,
iar viile sunt prădate,
​când credinţa-i încălcată.

​Se sfârșește Primăvara
​la vestită sărbătoare,
​că-n pomi apare Vara
​și-n plantele roditoare.

​Este marcat anotimp
​la începutul de vară,
​prin cuiburile din crâng,
​când puii de păsări zboară.

​De n-au fost semănate:
​ovăzul, meiul, porumbul,
​zadarnic sunt lucrate
​muncile lor pe tot anul.

​Sfinţii şi Drepţi Împăraţi
vor fi prin creştinătate,
​întru Domnul lăudaţi,
​cu a crucii trinitate.

*Din vol: „Tradiții creștine și ritualuri populare românești”

*Cu ocazia sărbătorii creștine – Sfinții Împărați Constantin și Elena – urări de bine, sănătate și bucurii nelimitate, tuturor sărbătoriților!

Maria Filipoiu – poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR

by

Referinţă Bibliografică

Constantin și Elena -Părinții Creștinismului/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 mai 2023