El Prólogo del libro “EL LABERINTO DE LOS ENIGMAS”, de la Profesora Doctora Cornelia Păun Heinzel Por Escritor NICOLAE NEGULESCU, Director de revistas literarias, graduado en Cinematografia y arte folográfico, autor de peliculas, estudios en filosofia, historia de la religión, mitologia.
“En la virtud de este misterioso título (estampado con premeditación por la combustión simbólica del mito Laberíntico, como término referencial, llamado para significar mediante la intensificación enigmática de determinaciones fácticas, y convertido común en el mapa del barroco) pero con un estilo narrativo lúcido, sostenido de una destacable fuerza evocadora, la escritora erudite Cornelia Păun(Cornelia Păun Heinzel) nos presenta a la luz de un código cultural elevado una nueva colección de relatos, que mediante sus proyecciones autorales abre un horizonte psicológico complejo; un verdadero laberinto épico (como materia del pensamiento) que comporta en diferentes registros numerosas hipóstasis espirituales.
El título refleja también la contratación en un programa hermenéutica, diseñado para expresar los significados de los mensajes; atravesando la convicción que la autora reconoce su vocación exegética. Con otras palabras, la aplicación de la fórmula de obra en análisis dirige el lector a comprender el núcleo temático del mismo acto de la construcción moldeada. Además, esta comprensión se convierte en manifestación de nuestras propias posibilidades de travesia comprensivo. Por lo tanto, nosotros encontramos sobre las senderos textuales coincidencias y identificaciones ontológicas. Desde esta perspectiva, la clarificación de los significados favorecen la superación de múltiples símbolos por referencia a la intención que presidió la elaboración del texto. ¿Cómo? A través de la vitalidad profunda del supra significado esencial, operativa, de la matriz lingüística, que conoce mejor su identidad verbal.La naturaleza intencional del pensamiento de la escritora del planteamiento ontológico de la obra se centra en la esfera de las relaciones inter humana, revelando asi a la percepción, su virtud de fundamento del contacto de la narradora con el mundo de los valores.Los asuntos variados se extienden tiene la tarea con la plenitud del descubrimiento de los fenómenos contemporáneos de la capa superior de la existencia viviente: el cargamento de los predicados antropológicos demuestra de la textura de los textos ; pero, sin embargo en la dimensión lingüística, el encadenamiento de los verbos vigorosos, guían, configuran y potencian la serie de los acciones. Estando tan una operación de expresión, el lenguaje del escrito que objetiviza, diseña, arregla, encaja lo que sin ella permanecería cerrado en la experiencia de la conciencia solitaria.Cada personaje representa y reconstruye ( a través del aliento recibido del centro del proceso creativo) aspectos, características, rasgos, distintivas de su propia individualidad, es decir, tiene aspectos únicos, una única adecuada de expresión de la existencia. Feliz apertura semiótica, yo digo, realizado en los limites de la presencia para legitimar la ópera! Pero la voz exploratoria que designado el presente, exploratoria – subida y en el tiempo, recomponiendo el pasado, a través de una constelación de escenas, de índices, de palabras, cada vez más abiertas a los ecos de la memoria. Encontramos aquí la escritora que incluye el mundo de la juventud con una mirada precisa, exacta y fresca. La característica fundamental de su arte narrativo se revela en palpación de las profundidades de la conciencia y en la esencia del ser, para trazarse caminos tensos de la existencia. Y una cosa más: para la dignidad de la expresión, la autora infunde con inedit máximo del significando; y en la secuencia episódica, los pasajes modelados tienen una autenticidad formulada. Ciertamente, que en un cuidadoso examen de los casos de peregrino a el interminable camino de la humanización del hombre, se observa también una exaltación narrativa: como seria en la primacía del afecto que se manifiesta en simbiosis amables, caballerosas, dominado simultáneamente por accentos sobre aspiracióes intelectuales or en el sorprendente en contrasens doble del Eros apasionado, con su encanto proveniente de la voluptuosidad del pecado. “El laberinto de los enigmas“ / “Labirintul enigmelor “ es una colección de relatos reveladora y ambiciosa cuyas formas narrativas, verdaderos rayos de luz caen con vocación artística en un amplio campo de visión estética“. Nicolae Negulescu
Nicolae Negulescu a scris Prologul cărţii “El laberinto de los enigmas“ / “Labirintul enigmelor “ de Cornelia Păun Heinzel :
Sub acest titlu misterios ( amprentat cu premeditare de combustia simbolică a Mitului Labirintic, ca termen referenţial, chemat să semnifice prin intensificarea enigmatizării determinărilor faptice, şi devenit comun pe harta barocului ) dar cu un stil narativ lucid, susţinut de o remarcabilă forţă evocatoare, erudita scriitoare Cornelia Păun (Cornelia Păun Heinzel) ne prezintă în lumina unui cod cultural elevat o nouă culegere de povestiri, care prin proiecţiile lor auctoriale deschid un complex orizont psihologic; un adevărat labirint epic ( ca materie de cugetare) ce comportă pe diferite registre numeroase ipostazieri spirituale.
Titlul reflectă şi angajarea într-un program hermeneutic, menit să exprime semnificaţiile mesajelor; de unde convingerea că, autoarea îşi recunoaşte şi vocaţia exegetică. Cu alte cuvinte,aplicarea formulei de lucru în discuţie conduce lectorul spre înţelegerea nucleului tematic din însuşi actul construcţiei modelatoare. Mai mult chiar : această înţelegere devine manifestare a propriei noastre posibilităţi de trecere înţelegătoare prin limpezimea descrierii actului existential. De aceea, întâlnim pe traseele textuale coincidenţe şi identificări ontologice. Din această perspectivă, clarificarea sensurilor favorizează depăşirea polisimboliei prin raportare la intenţia care a prezidat elaborarea textului. Cum ? Tocmai prin vitalitatea profundă a suprasensului esenţial, operativ, din matricea lingvistică, care-şi cunoaşte bine identitatea verbală.
Natura intenţională a gândirii scriitoriceşti din demersul ontologic al operei se concentrează pe sfera relaţiilor interumane, revelând astfel percepţiei virtutea ei de fundament al contactului naratoarei cu lumea valorilor.
Tematica variată este însărcinată cu plenitudinea regăsirii fenomenelor contemporane din stratul superior al existenţei vii ; o demonstrează încărcătura predicatelor antropologice din ţesătura textelor; însă în dimensiunea lingvistică, suita de verbe energice orientează, configurează şi potenţează seria acţiunilor. Fiind deci operaţie de expresie, limbajul scriiturii obiectizează, proiectează, fixează ceea ce, fără ea, ar rămâne închis în experienţa conştiinţei solitare. Fiecare personaj constituie şi reconstituie ( prin suflul primit din centrul procesului creator ) aspect, trăsături, particularităţi definitorii ale propriei individualităţi, adică are o unicitate adecvată exprimării existentului. Fericită deschidere semiotică, zic, derulată, în limitele prezenţei pentru a legitima opera ! Dar vocea exploratoare ce desemnează prezentul, urcă şi în timp, recompunând trecutul, printr-o constelaţie de scene, de indici, de cuvinte, tot mai deschis către ecourile memoriei. O regăsim aici pe scriitoarea care cuprinde lumea tinereţii cu o privire exactă şi proaspătă.
Trăsătura fundamentală a artei sale narative o descoperim în sondarea profunzimilor conştiinţei şi în esenţializarea Fiinţei de pe tensionatele cărări ale existenţei. Şi ar mai fi ceva : pentru demnitatea expresiei, autoarea infuzează cu inedit maxima sensului; iar în succesiunea episodică, pasajele modelate au autenticitate formulată, nu informulată. Sigur că, la o atentă examinare a cazurilor peregrinate pe calea nesfârşită a umanizării omului, sesizăm şi o exaltare narativă: cum ar fi în primatul afectului ce se manifestă în simbioze curtenitoare, cavalereşti, dominate simultan de accente puse pe aspiraţiile intelectuale, or în surprinderea în contrasens dual a Erosului împătimit, cu a sa vrajă izvorâtă din voluptatea păcatului”. scriitorul Nicolae N. Negulescu – vicepreşedinte al Filialei Oltenia a Ligii Scriitorilor din România, membru al Academiei Americano-române de Arte şi Ştiinţe, director de reviste de cultură. Licenţiat în Regie Cinematografică şi artă fotografică, autor de filme

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..