Acest jurnal conține o seamă de idei dobândite în urma anumitor experiențe personale. Ideile mele sunt, de fapt, adevărurile mele, iar acestea stau de pază ca niște zăvozi credincioși la intrarea în curtea spiritului meu.
*
„A alege” este cel mai important verb după „a fi” căci omul nu-i altceva decât suma alegerilor făcute-n timpul vieții sale.
*
Tot omul este dator cu-o moarte, dar, mai întâi de toate, e dator cu-o viață. O viață trăită ca și cum fiecare zi ar fi ultima zi pe care o mai ai de trăit. Ce lași în urma ta, ce trebuie să faci pentru a educa spiritul generațiilor viitoare ar trebui să intereseze, iar nu idealurile mărunte sau interesele materiale, meschine sau egocentrice.
*
Ideile sunt licuricii care luminează întunericul minții omenești.
*
De la idee la transpunerea ei în faptă, mai este necesar ceva: un act de voință, ori tocmai abulia, adică lipsa de voință, este una dintre maladiile spiritului românesc contemporan.
În privința actului cunoașterii de sine, acel Nosce te ipsum! profesat de gânditorii antici, există doar două categorii de oameni: cei care călătoresc prin toată lumea pentru a se găsi pe sine și cei care preferă plonjonul în lăuntrul ființei, cutreierând cu voluptate câmpiile, dealurile, văile și munții universului propriu.
*
Să fii singur în mijlocul generației tale, iată condiția umană cea mai tragică!
*
Să pui o carte în mâinile unui copil echivalează cu o doua naștere pentru acesta.
*
Cugetarea este o floare rară ce crește doar pe culmile gândirii pure.
*
Arta este expresia libertății Sinelui unic trăind adevărul sublim al iubirii.
*
Faptele bune sunt oglinda cuvintelor înțelepte, iar începutul înțelepciunii este dragostea de Dumnezeu.
Biblioteca este un templu în care cititorul se erijează într-un preot ce psalmodiază sfintele liturghii cuprinse în cărţile de pe rafturile sale, întru cinstirea şi proslăvirea unui zeu al lecturii.
*
Sinceritatea este piatra de temelie a încrederii, iar o prietenie adevărată se sprijină în primul rând pe încrederea și deschiderea sufletească pe care și le acordă reciproc oamenii.
*
Este o iluzie să credem că putem fugi sau să ne ascundem de ceilalți pentru că, în realitate, nu putem niciodată să fugim sau să ne ascundem de noi înșine.
*
Poezia este adevărul sufletului urcând treptele nemuririi.
*
Dumnezeu se cunoaște pe sine doar cercetând inimile noastre.
*
Nu este bucurie mai mare decât bucuria dragostei care germinează în sufletele a doi tineri.
*
A munci este un chin, a lucra este o plăcere.
*
Viața este o poezie autentică, iar Poezia este puntea misterioasă durată între două suflete care împărtășesc bucuria de a trăi întru Dumnezeu.
*
Misterul clipei ce-o trăim este sporit doar dacă iubim…
*
Degeaba crezi și nădăjduiești întru Dumnezeu, degeaba îți declari dragostea pentru Dumnezeu, dacă n-ai încredere în oameni, dacă nu îi ajuți să fie mai buni și, mai presus de toate, dacă nu-i iubești necondiționat, sporind în ei fărâma de lumină și de adevăr pe care o au.
*
Pe lângă profunda criză morală în care se scaldă, societatea românească de azi mai cunoaște și o acută criză a comunicării.
*
Victoriile nu se obțin bătând din palme, ci jertfindu-te până la ultima picătură de sânge și sudoare pentru atingerea idealului propriu.
Cât de superficiali sunt unii oameni și cât de triști, în consecință!
*
Lectura cărților este sursa cea mai importantă de vitamine pentru spiritul omului. Fără miracolul acesta al lecturii, nu poți dezvolta decât o gândire rahitică!
*
Literatura este barometrul cultural al unei națiuni. Mai importantă decât literatura este doar viața, da, viața, cu suișurile și coborâșurile ei, cu frenezia ei, cu magia ei.
Cultura, ca să zicem așa, nu face altceva decât să tezaurizeze aventurile omului în această superbă odisee a cunoașterii.
*
Filosofii sunt niște acrobați care stăpânesc arta de a merge pe sârma subțire a realității, fără temerea de a cădea și a se izbi de propriul vis.
*
Copiii și tinerii din zilele noastre sunt precum plantele: fără apa vie a credinței în Dumnezeu, fără căldura dragostei părintești și fără lumina sacră a educației, aceștia se ofilesc, se usucă și, în cele din urmă, mor spiritual, devenind apoi niște zombi.
*
Poezia și filosofia oglindesc cel mai bine suplețea spiritului omenesc; pe de o parte, poezia este expresia sublimă a simțirii omenești care naște întrebări și predispune la meditație, pe de altă parte, filosofia constituie tendința naturală a gândirii omului de a căuta răspunsuri pertinente la întrebările care îl chinuiesc obsesiv.
Prin urmare, și poetul, și filosoful fac — volens-nolens — o educație sentimentală și intelectuală semenilor din jurul lor.
*
Din când în când, și zeilor trebuie să li se amintească faptul că sunt nemuritori…
*
Singurătatea este umbra credincioasă a fiecărui om; când doi oameni se întâlnesc, aceștia contemplă singurătățile lor proiectate pe enigmaticii pereți ai destinului.
*
Exceptându-i intelectul, care, uneori, poate să îl depășească pe cel al bărbatului, femeia este ca o grădină zoologică. În partea superioară, buzele îi gurluiesc ca două turturele, iar doi porumbei se zbat să-și ia zborul din colivia bustierei; în partea inferioară, are gambe de felină, pulpe de căprioară, iar între ele, o maimuță care de-abia așteaptă să fie dresată.
Lumea de azi este supusă unui din ce în ce mai accentuat proces de disoluție a valorilor. O conștiință morală este necesară cu atât mai mult cu cât există atâtea imoralități în societatea noastră. Cât de bucuros trebuie să fie fratele Binelui, Răul!…
*
Uneori, o carte se scrie practic singură, exprimând adevărurile nefardate ale epocii.
*
Un om lipsit de idei este ca o biserică părăsită…
*
Participarea în fiecare duminică la sfânta liturghie de la biserică ar trebui să intre în ADN-ul fiecărui român; de aceea avem o societate atât de coruptă și profundă imorală, pentru că avem tot mai puțini stâlpi ai credinței.
*
Diferența între creștinism și celelalte religii este următoarea: ca și alte religii, creștinismul este construit pe temelia dragostei, dar, spre deosebire de celelalte, mai are un concept central, și anume, iertarea. Cine se căiește cu adevărat și spune celui ce i-a greșit „Iartă-mă!” este pe jumătate mântuit, diavolii fugind de el.
*
Filosofia este definită stricto sensu „iubirea de înțelepciune”, nu înțelepciunea însăși, adică nu-și arogă adevărul absolut, ci numai îți arată calea spre dobândirea ei.
*
Curios cât de bine s-au păstrat numele zeilor vedici în cuvintele și expresiile românești și după atâtea atâtea milenii! Să le luăm în ordine abeceutică: Agni, zeul focului, îl găsim în toponime românești ca Agnita, dar și în igni, element prim de compunere care se referă la foc și pe care îl găsim în cuvântul ignifug; Apas, zeul apei, îl găsim în cuvântul apă, și deci, pare mai înrudit cuvântul românesc cu sanskritul apa, apa-ya, decât cu latinescul aqua,-ae; Aryaman, zeul suprem sau protectorul arienilor, îl găsim în armân sau aromân, numele populației românești aflată în sudul Dunării; Brahma, zeul hindus al creației, s-a păstrat în cuvântul derivat rohman, de unde și expresia Paștele rohmanilor (blajinilor); Chandra, zeul lunii, îl găsim în cuvântul derivat candriu, adică lunatic, nebun; Deva, cuvânt care în sanskrită semnifică divinitate, îl găsim în toponimul Deva; Krishna, venerat în hinduism ca avatar al zeului Vishnu, îl găsim în hidronimul Criș sau în toponimul Crișana; Kubera, zeul vedic al bogățiilor, îl găsim în cuvântul chiabur, care înseamnă chiar asta: înstărit, bogat; Varuna, zeul cerului, îl găsim în cuvântul vară; Yama, zeul morții, îl găsim în expresia „a da iama”, care și-a păstrat aproape nealterată sensul originar, și anume, a vătăma, a ucide (referitor la vite) etc.
CRISTIAN GABRIEL MORARU


