Cristian Petru Bălan: AVRAM IANCU
În Munții Apuseni, la Vidra, se naște o făclie.
E moțul Avram Iancu, simbol de vitejie.
În inimă-i ardea focul de libertate-aprins
Iar flacăra din suflet nicicum nu i s-a stins !
Dornic de-nvățătură prin multe școli trecuse:
Prin cele din Abrud, Poiana începuse,
Apoi la Zlatna, Cluj școli mari el le-a urmat,
Precum, la Cluj, chiar Dreptul, cu brio-a terminat.
Ca avocat de seamă știut de tot Ardealul,
În preajma de revolte, lansează idealul
Ce sfânt al Libertății dorite de români,
Spunând că-n Transilvania pe drept ei sunt stăpâni !
Pentru emancipare, în luptă se-angajează
Conducător de frunte – și sute mi-l urmează.
La Blaj cheamă românii la grabnică Unire,
Pe moți și pe-ardeleni să-i scape de-asuprire !
Pe Apusenii-narmă cu puști și cu credință,
Luptând pentru dreptate, pornind spre biruință.
„Să piară iobăgia! Veniți toți lângă mine,
Să fim un trup și-un suflet !” – stiga celor din mine.
Oștirea de mineri și de țărani, îndată
În jurul lui făcură-o puternică armată.
Cu mult curaj feroce și vitejie rară,
Toți înfruntară dârji o trupă grea maghiară.
Mărețul pui de moț numit și Crai de Munte
Pe-al Austriei împărat făcuse să se-ncrunte,
Dar el, când înțelege că, stând pe metereze,
Iancu i-ar fi alături, a vrut să-l decoreze –
Numai că Iancu-ndată, precum un bun actor,
Refuză-orice medalii și-i cere ajutor
Ca trupele-austriece să-i sprijine-idealul,
S-alunge pe maghiari, eliberând Ardealul !
Așa s-a și-ntâmplat, numai că austriecii,
N-au fost nicicum mai sinceri, fiind precum berbecii,
Cu-mpunsături în toți, pe Iancu necăjindu-l,
Cu-o mână-l ajutau, cu două-ades lovindu-l…
Oricum, pe cât putuse, ne-a scos mult din robie,
Iar numele lui mare rămâne-n veșnicie.
La Baia Criș sfârșește, dar azi al său mormânt
La Țebea țara-l plânge, lângă Gorunul sfânt.
Glen Ellyn, 16 februarie 2025
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..