Chiar înainte de-ntrupare,
Inclus profund în Dumnezeu,
Cum e lumina-inclusă-n Soare,
Cum Sfântul Duh e-n focul Său,
Așa-I inclus în Trinitate,
Iisus etern nedespărțit
De tainica Triunitate –
Mister în veci nedeslușit…
Mulți au dorit să ne explice
Sfânta Treime, pe-nțeles,
Dar singurul moment propice
Tot Dumnezeu ni l-a ales:
Sinodul Prim de la Niceea,
La care Sfântul Spiridon
Uimi făcând minune-aceea
Când se urcase la amvon
Ținând în mână-o cărămidă,
A spus că ea e-un simbol sfânt –
Un Tot din trei… Deși-i solidă,
Ea-i Foc, e Apă și Pământ…
În clipa-aceea, chiar pe loc,
Din mână curse Apă jos;
Câtre tavan țâșni un Foc
Și-n pumn rămase-un mâl cleios…
„– Așa-i Treimea, zise tare:
Focul e Tatăl Dumnezeu,
Apa ca Sfântul Duh apare,
Iar Țărna-i Fiul – cum văd eu…”
– Așa e, Sfinte Spiridoane!
Tu ai deschis spre cer poteci,
Căci Dumnezeu e-n Trei Persoane,
Egale între Ele-n veci!
Și-atunci, precum Scriptura scrie,
Iisus e-n toate Creator,
Cu Tatăl, a pus temelie
La tot ce e ‘nconjurător:
El a creat tot Universul
Cu infinite galaxii;
De-aceea, nu ne-ajunge versul
În veci de veci spre a-L slăvi!
El a creat Terra, Pământul,
Cu mări, oceane și uscat,
Căci El fu la-nceput Cuvântul,
Deci Dumnezeu adevărat!
Tot El creat-a omenirea –
Tot ce-i văzut și nevăzut.
Amprenta Lui e-n toată firea,
Cu ea în sânge ne-am născut!
El a primit orice putere,
Fiind Judecător Suprem.
Noi suntem marea Lui avere
Și-L moștenim – numai să vrem.
Când Lucifer, cu neagra-i ceată,
Veni-ntre noi corupător,
Tatăl Ceresc decise-ndată
Să-și dea pe Fiul, Salvator!
Decizia-i plină de misteruri:
De fapt, se proiecta ca om
Chiar Însuși Dumnezeu din ceruri –
Din Infinit, devine-atom…
Interpreta cu-a Sa prezență
Un rol ce n-a mai fost jucat.
Voia să simtă-o experiență
Cum n-avusese niciodat’ !
Perfecțiunea peste ere
Știa orice și-avea puterea
Să-și împlinească orice vrere,
Dar nu simțise ce-i durerea.
El poate-a vrut ca om să fie,
Să simtă tot ce simțim noi –
Și S-a decis la noi să vie
Ca simplu om, plin de nevoi.
În Israel găsi o fată,
Fecioara gingașă, Maria,
Iar Duhul Sfânt o-alese-ndată:
Prin ea veni Hristos Mesia.
În scurta-I viață, cu-al Său Nume,
Prin predici, jertfă și minuni,
El a schimbat întreaga lume:
Pe răi i-a prefăcut în buni.
Ca Om, asupra Lui Și-a luat!
Grămada noastră de păcate.
Pe Golgota și-a îndurat
Dureri și chinuri peste poate.
Și tot ca Om, El ne-a promis
Că vine. Dar… nu știe când…
Acum – ca Dumnezeu – precis,
Știe momentul – că-i curând!
Azi lumea iar de jale-plină.
Speranța e-n Mântuitor –
Deci El e gata să revină…
Vino, Iisuse Salvator !
Glen Ellyn USA – 19/20 ian. 2018
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..