De unde-apari tu, înger cu chip ce-mi dă fiori?
Când te ivești, pădurea un murmur lung îngână…
Mereu, când vii, tot codrul te simte ca stăpână,
Iar cerbi și căprioare te-așteaptă-adeseori.
Îmi arde-n piept neantul cu licuri de rubine,
Genune mult visată – și-nfăptuiesc minuni,
Că-ntregul univers îl umplu-acum cu tine,
Teleportându-mi zâna în noi dimensiuni,
Prin cerul plin de lacrimi, alăturea de mine,
Ne strecurăm prin vame – doi fericiți nebuni…