Ocean de note-n fierberi, cu armonii divine,
Scări lungi de portative prin care treci de cer,
Urcând spre necuprinsul de-acorduri cu mister –
Așa te văd eu, Ludwig, vulcan de văji depline !
Ne-aduci, sorbind din stele, sonorizări în valuri,
Să le-mpletești în imnuri, sonate, simfonii,
Smulgând vocea naturii, topind-o-n armonii
Și-n orbitoare perle – gigantice portaluri…
De-acolo-nfrunți Destinul, ca să-ți deschidă poarta,
Bați ferm în ea cu note de aur retopit,
Ca-n Oda Bucuriei, de unde ai pornit
S-ajungi pe-un tron de îngeri, cu-a ta regină – Arta !


