Cât timp am stat în lagărul de refugiaţi, în Austria (la Treiskirchen și în Gloggnitz), mai câştigam câţiva şilingi prin diverse munci fizice… La un profesor universitar i-am măturat curtea şi I-am curăţat grajdiul, căci avea două văcuţe. Când a auzit că sunt şi eu profesor, mi s-a alăturat în muncă lucrând cot la cot cu mine şi mi-a dat o sumă de bani de trei ori mai mare decât avusesem salariul ca director de şcoală în Ploieşti..În câteva luni, dânsul s-a atașat mult de mine. Până să învăț germana, ne înțelegeam în franceză. În altă zi, un negustor turc din oraşul Gloggnitz, NiederOsterreich, m-a rugat să-i fac firma de la magazinul său de mărunţişuri (vezi poza alăturată unde îi pictam firma, căţărat pe scară). Turcul nu a mai fost atât de darnic ca profesorul, dar era un tip cumsecade, cu care mă împrietenisem şi mi-a mai oferit în plus şi câteva mici cadouri din prăvălia lui. Comiteam totuşi o infracţiune faţă de statul austriac, fiindcă lucram neautorizat.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..