Cristian Petru Bălan: Poemul SCHIMBĂRI NECESARE
Stropii de rouă-n soare îl sfarmă-n mii steluțe
Și-n mii de curcubeie – mici galaxii prin ierbi
Ce tremur ude-n spații cu licăriri drăguțe
Peste întinsul căror rotesc fluturi superbi.
În orice spic din iarbă, în fiecare floare
Raza privirii noastre pulsează-un strop din noi,
Iar aburii câmpiei vin să ne înfioare
Scăldându-ne-n parfumul suav de caprifoi.
Și liniștea rodește ‘nălțându-se-nspre soare
Precum și trilul vesel al mândrei ciocârlii
Care traduce slavei susurul de izvoare
Când mulți nu vor s-asculte glasul naturii vii.
Măcar pentru o clipă să repornim spre piscuri,
Să ne reluăm suișul din locu-unde-am rămas,
Și-atunci fără de teamă învingem orice riscuri,
Căci iar vom fi integri. E greu doar primul pas…
Viața de azi ne cere să fim din nou sensibili
Să ne trezim din somnul dormindei conștiinți,
Să viscolim cu visuri de meșteri invincibili
Și vânturi de lumină să sfarme neputinți !
E luminoasă zarea, victoria e-aproape,
Iar tu ești lângă mine sedus de frumuseți –
Și-ale naturii taine nu pot să ne mai scape…
Cei ce cu drag le-nșiră devin treptat poeți !
Glen Ellyn City, 1-4 Ian. 2021


