Nu-i chip ca mersul lumii să-l schimbi cum vrem noi toți:
Ar fi cum ai întoarce un fluviu spre izvoare…
Istoria-i scrisă-n stele, nu poți s-o tragi la sorți;
E-un râu apolcaliptic curgând cu noi sub soare.
Pulsează-n omenire mari legi și sunt adânci:
Schimbări neașteptate, cascade de destine,
Stagnări sau mari explozii, țâșniri sau mers pe brânci,
Fie-n decoruri triste, fie-n splendori divine.
Grăbită zboară viața – cu bietul om sub vremi,
Dar nu prin toată lumea conștiința clar veghează.
De-aceea multe-ndură – cei răi și cei supremi –
Soarta li-i diferită; doar moartea-i egalează.
Azi mult mai aspră-i viața: cu clocot plin de șoc,
Cu mii de-evenimente-n contraste monstruoase
Care ne schimbă firea, blocându-ne pe loc.
Vrând să ieșim din ele, vin altele mai crase!
Unde-i scăparea-atuncea (lumina din tunel)?
Cum ne schimbăm destinul? Unde să emigrăm?
Cumva în meditații? în droguri din cartel?
Prin noi tehnologii? Spre Marte să zburăm?
Unde? Chiar unde oare? Știința ne-a-ncurajat,
Dar nu-i de-ajuns, de vreme ce spiritul e-n urmă.
Toți înțelepții lumii-un răspuns au căutat
Și încă-l tatonează, dar tot de geaba-l scurmă…
Raspunsul nu-i aicea; nu e pe-acest Pâmânt:
E mult mai sus de Soare, mai sus de Empireu!
Deja-a-nceput Schimbarea… N-o simți cum ia avânt?
Lumina-i orbitoare ruptă-i din Dumnezeu!…
Glen Ellyn City, 6 iunie 2020
by