Misterios cu totul, secolul nou venit,
Când fu sortit să-apară, îndată s-a ivit
Și-n Poarta Vremii-mpinse: ea-n lături brusc s-a dat,
Iar când păși ‘năuntru, cumplit s-a speriat,
Și-a vrut să se întoarcă, dar nu s-a mai putut –
Se-ngrijorase groaznic de tot ce a văzut:
O lume-n hărmălaie de răzvrătiți urlând,
Bătându-se-ntre ei, alții-n genunchi plângând
Înconjurați de focuri ce-n jurul lor ardeau.
Când unii-abia le stinse, mulți altele-aprindeau…
Atâta rău și ură pe-aceștia i-a cuprins,
Atâta fum ieșise din tot ce au aprins,
Că doar câțiva văzură venind din cer spre ei
Un meteor fierbinte, din cei mai răi, mai grei…
De nu-l oprește nimeni și nici ocol nu face,
Veacul cel nou aduce o sumbră, moartă „pace”!…
Vezi Noul Testament: 2 Petru, 3-9-12: „În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. ”
Glen Ellyn City, 1 Ian. 2000
by