Sunt locuri în lumea aceasta, unde timpul nu curge, ci se transformă în memorie pură.

Un astfel de colț de pământ, binecuvântat de o liniște aproape sacră, este Ipoteștiul.

Aici, printre dealurile blânde ale Botoșaniului, se află Casa Memorială Mihai Eminescu, locul unde s-a plămădit cel mai frumos și mai dureros vis al culturii române.

De fapt întregul ansamblu muzeal de la Ipotești dedicat poetului nostru național, „Luceafărul” poeziei românești, poartă numele de „MEMORIALUL IPOTEȘTI- CENTRUL NAȚIONAL DE STUDII MIHAI EMINESCU”. Acesta cuprinde: Casa Memorială, Biserica familiei, Biserica satului, Casa țărănească de epocă, Corpul administrativ cu Sala de expoziții, Biblioteca Națională de Poezie Mihai Eminescu, Amfiteatrul în aer liber etc.

Când am intrat pe poarta  de la  Memorialul Ipotești, am simțit cea mai mare emoție posibilă că am pășit pe urmele copilului, adolescentului și în final al geniului poeziei noastre românești. Casa de la Ipotești, reconstruită din temelie, inspiră nostalgie prin fiecare por al tencuielii albe și al lemnului gata finisat.

Când treci pragul te cuprinde un fior blând, prin tăceri încărcate de sens, în porii acestei case sunt ascunse toate trăirile, bucuriile, necazurile, râsetele și plânsetul celor care au locuit.

Interiorul este modest, cald, primitor, decorat cu obiecte din acea vreme, piese de mobilier ce amintesc de familia căminarului Gheorghe Eminovici, lada de zestre a Ralucăi care este autentică, portretele vechi ce te transpun în secolul al XIX-lea. Parcă vezi cu ochii minții pe mama Raluca, cu privirea ei blândă și îngrijorată veghind peste somnul copiilor, sau pe tânărul Mihai, care pare cufundat în lectură, la lumina slabă a lumânării.

Tatăl, Gheorghe Eminovici, având un adânc cult al studiului, avea o impresionantă bibliotecă, insuflându-le copiilor dragostea pentru citit.

Casa avea trei camere și un hol. Într-o cameră era biblioteca și sufragerie, în alta era dormitorul familiei Eminovici, iar a treia cameră și cea mai mică era destinată fetelor. „mai era în ogradă o casă lungă, de 15  metri, cu fața spre biserică. În acea casă era o cameră specială a băieților, o cameră care servea de cancelarie, pentru diferite socoteli cu sătenii, iar, în continuare, bucătăria cu fântâna alături. Camera băieților, pe vremea aceea era mai mult goală din cauză că băieții cei mai mari rămăseseră la învățătură în Botoșani” (Valentin Coșereanu) Această clădire nu mai există deoarece a fost demolată în 1970.

Adevărata magie a Ipoteștiului se ascunde dincolo de pereții casei, în natura care l-a adoptat și l-a inspirat pe poet.

Am pășit, cu ochii minții, pe urmele micuțului Mihai care alerga desculț prin iarbă, se ascundea la umbra celor „doi salcâmi care străjuiau pridvorul casei” din curte, ascultând murmurul vântului și foșnetul frunzelor dar  și poveștile bătrânilor satului.

La câțiva pași de casă se află bisericuța familiei Eminovici, bisericuță de lemn de mici dimensiuni, cu o încărcătură emoțională aparte, care a fost cumpărată de tatăl poetului, unde se află și cristelnița unde a fost botezat Mihai Eminescu. În spatele bisericuței se află micul cimitir unde își duc somnul de veci părinții poetului, Raluca și Gheorghe Eminovici, dar și doi frați ai poetului, Nicu și Iorgu.

În apropierea cimitirului se află un tei bătrân pe care localnicii îl numesc „Teiul mamei” de la Ipotești sau „Teiul casei memoriale”.

Este un loc care îți strânge inima și care-ți amintește de fragilitatea unei familii numeroase (11 copii) încercată de atâtea tragedii.

Nu poți omite lacul din codru, Lacul cu nuferi din pădurea Baisa, cel atât de des cântat din vremurile sale de dor și dragoste.

Chiar dacă au trecut anii, nuferii galbeni și trestiile par să păstreze și să ducă mai departe secretul clipelor de dor și jale ale poetului care era sufletul acestui pământ.

Acest muzeu, această Casă Memorială îți invocă locul unde poți să te regăsești pe tine însuți, în finețea și sensibilitatea celui mai mare poet, căutător de absolut al neamului nostru românesc.

De aici pleci cu sufletul plin și mai curat și cu promisiunea sacră de a nu-i uita niciodată pe cei care prin suferința și talentul lor ne-au învățat cum să iubim frumosul.

În anul 1992 s-a înființat Complexul Muzeal din satul Ipotești județul Botoșani. Acesta depășește formatul unui simplu muzeu, ci devine un centru amplu de cercetare și cultural dedicat vieții și operei poetului.

Complexul reunește o parte importantă de obiective istorice și culturale care recreează epoca în care a trăit familia Eminovici.

Aici am avut deosebita bucurie de a găsi o pictură a renumitei pictorițe Angela Tomaselli, vecina noastră de la Brezoi și colega de școală a mamei mele.

„Memorialul Ipotești”, închinat „Luceafărului” poeziei românești, merită vizitat ori de câte ori pașii te poartă prin aceste ținuturi bucovinene!

Cristina Nălbitoru – membru UZPR

by

Referinţă Bibliografică

CRISTINA NĂLBITORU: Pe urmele marelui poet, „Casa Memorială Mihai Eminescu”/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 31 octombrie 2026