© Lidia Grosu
CUVÂNTUL , de Lidia Grosu
Poetului Nicolae Dabija
…O pană a înmărmurit
Într-un adânc de călimară…
Mai crede că-i un vis urât
Ninsoarea-n plină primăvară.
Şi-aşteaptă cântecul din ea –
Răsfaţa să şi-o mai încerce,
Când va vesti o rândunea
Că într-o nouă carte trece.
Neînfiat de vreo ursită,
Pe noi emoţii răstignit,
Nicicând de moartea lui gândită
Cuvântul-cântec n-a murit.
Rămas tratat de latinie
Şi-al lui reformulat refugiu,
În el e spirit România
În care nu au loc transfugii.
Când visele îi respirau
De deşteptare-al său îndemn
Prin ploi de flori se-nsămânţa
Un duh de Ţară-n sol matern.
Şi când stejari îi plagiau
Al lumii cânt şi-al lumii cot,
Umbra lui Ştefan fremăta,
Pictată demn de strănepot.
…Rămas tratat de tricolor,
Cu el a vindecat tot Neamul
Şi pe restrişti copac de dor,
Limbii Române-i este ramul.
Istoria-a avut-o-n grijă…
Când mulţi călcau cu pasul strâmb,
Dintr-un poem, semnat: „DABIJA”,
Era ostaş pe-orice dâmb.
Şi orice vale-l saluta…
Când răsuna acest cuvânt,
Firul de iarbă-l recruta –
Să-l apere de-aal lumii vânt.
Îndrăgostiţii îl rosteau,
Şoptind iubirea pe de rost,
Prin el inima şi-o urmau
Şi piatra ei o-luau la rost.
Iar soarele-l ademenea
Cu razele-i să se cunune…
Azi a rămas LUMINĂ-n stea
Şi-n carte – veghe – să n-apună!

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..