Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Cuvintele- Eugen Serea

Cuvintele- Eugen Serea

Eugen Serea
Cuvintele

Cuvintele îmi cad în zori ca roua
Pe florile auzului de duh
Sfințite lin de Raza din văzduh
În ochiul nou al băii cea de-a doua…

Cuvintele mă-mbrățișează blând,
Precum copacii ceața dimineții;
Ard mugurii, pulsând de Seva Vieții,
În flăcări verzi, cu dor de fruct în gând…

Cuvintele îmi cheamă la Lumină
Toți demonii secundelor ce curg…
Dă-mi miezul zilei, Sfinte Demiurg,
Și cojile îngroapă-mi-le-n tină!

Cuvintele îmi fulgeră pe cer
Ca pe Sinai poruncile-Ți în piatră!
Mi-e inima a Logosului vatră
Când după-amiezile de ploi mă cer…

Cuvintele mi-aduc în faptul serii
Pe Dumnezeu în susur cristalin;
Mă-mbăt de El ca de un dulce vin
Zdrobit în teascul crucilor tăcerii…

Cuvintele m-atrag într-al lor sorb
Cum miezul nopții-atrage rugăciune
În sufletele-Aprinsului Tăciune
Sau somn în cei robiți Marelui Orb…

Cuvintele, la cea de-a treia strajă,
De-nfricoșări mă limpezesc în vis
Și-mi amintesc frânturi de Paradis
Ascunse-adânc în vechea Lumii vrajă…

Cuvintele-mi înfig la răsărit
Pumnal de Heruvim în piept de noapte
Și-n pomul cunoștințelor necoapte
Un Șarpe negru, scurt mi-a tresărit…

Iisuse Doamne-n tunete sau șoapte,
Cuvintele mi Te-au întrezărit…

( vol.Ninsoare în august)

Facebooktwitterby feather