Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » D. E. MUNTEANU: De-ale ogrăzii (…după târgul de Duminică…)

D. E. MUNTEANU: De-ale ogrăzii (…după târgul de Duminică…)

Mai să vezi şi să nu crezi

cum se plânse deodată                                          

o Mioară de la turmă,                        

după-un târg „înstrăinată“:

 

– „Mă aflam într-o ogradă, 

nicidecum printre străini…

fiind aproape-înconjurată                              

de-o gramadă de Găini,

 

…căci Dulăul cel de vază                                        

în problemele de pază,

le uitase de plăcere

„sortând“ resturi menajere…                          

 

Nu lipsea aproape nimeni

la apelul maţelor,

ghiorăind şi concurând              

măcăitul Raţelor.

       

Chiar şi Scroafa cea bătrână

în şorici, roză şi plină,                             

dând cu râtul la o parte                           

toți ce s-adăpau-n cocină,

 

…un  Curcan mai furios,      

mai să calce-o Gainuşă,       

se scremea să-şi facă loc       

înroşindu-se sub guşă,…              

 

…bâlbâindu-se-ngâmfat,                                           

neţinând nici socoteală           

de Cocoşul pavoazat

cu penajul lui de Gală.

 

Singur, izolat şi trist,             

sub o streaşină Măgarul    

se lupta vânând cu coada-i          

muşte ce-i curtau  samarul. 

 

…Doar din celalt colţ de-ogradă

cu-n pieptar pictat din două,    

alb – maron, privea Viţelul      

totul, ca la “poartă nouă“!

 

Cu-asta îşi  sfârşi povestea

singurateca Mioară

ce-şi visa fără-ndoială        

Turma ei de- odinioară,

 

…cu-n scenariu cunoscut:

Turma,… un Cioban,… Dulăul…            

Ea-ntre multele-i Surate,                            

Totu-ngrămădit, dar liber…

           …şi Natură? … cât mai tot Hăul !

 

D.E.Munteanu – Denia, 24 februarie 2015

 

Facebooktwitterby feather